14 definiții pentru minorat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINORÁT s. n. (Rar) Vârstă a unei persoane minore; perioadă cât cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.

minorat sns [At: LM / E: minor + -at] 1 Vârstă la care o persoană este minoră (1). 2 Stare a persoanei minore Si: minoritate (1), (nob) minorenie.

MINORÁT s. n. (Rar) Vârstă a unei persoane minore; timp cât cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.

MINORÁT s. n. (Rar) Timpul cît cineva este minor; situația persoanei minore.

MINORÁT s.n. (Rar) Situația unei persoane minore și durata acestei situații. [Cf. germ. Minorat].

MINORÁT s. n. vârsta, situația unui minor (1) și durata acesteia; minoritate (2). (< germ. Minorat)

MINORÁT n. Rar 1) Stare de minor. 2) Durată a acestei stări. /minor + suf. ~at

*minorát n., pl. e (d. minor). Starea copiluluĭ minor. Timpu cît un copil e minor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINORÁT s. (JUR.) minoritate. (~ul unei persoane.)

MINORAT s. (JUR.) minoritate. (~ unei persoane.)

Intrare: minorat
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minorat
  • minoratul
  • minoratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • minorat
  • minoratului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minorat

etimologie:

  • Minor + sufix -at.
    surse: DEX '09 DEX '98