8 definiții pentru ministrant
Explicative DEX
MINISTRANT, ministranți, s. m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. – Din it. ministrante, germ. Ministrant.
MINISTRANT, ministranți, s. m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. – Din it. ministrante, germ. Ministrant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ministrant sm [At: BARCIANU, V. / Pl: ~nți / E: ger Ministrant] Băiat care ajuta la oficierea serviciului religios într-o biserică catolică sau protestantă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINISTRANT s.m. Ajutor de preot în ritualul catolic; paracliser. [< germ. Ministrant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MINISTRANT s. m. ajutor de preot în ritualul catolic sau protestant. (< it. ministrante, germ. Ministrant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MINISTRANT ~ți m. Ajutor de preot în ritualul catolic. /<it. ministrante, germ. Ministrant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
+ministrant s. m., pl. ministranți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ministrant s. m., pl. ministranți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MINISTRANT s. m. Băiat care ajută la oficierea serviciului religios într-o biserică catolică sau într-una protestantă. Cf. BARCIANU, GHEȚIE, R. M., ALEXI, W. - Pl.: ministranți. – Din germ. Ministrant.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
ministrant, ministranțisubstantiv masculin
- 1. Ajutor de preot în ritualul catolic. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: paracliser
etimologie:
- ministrante DEX '09 DEX '98 MDN '00
- Ministrant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.