Definiția cu ID-ul 1328941:
Tezaur
MINISTRANT s. m. Băiat care ajută la oficierea serviciului religios într-o biserică catolică sau într-una protestantă. Cf. BARCIANU, GHEȚIE, R. M., ALEXI, W. - Pl.: ministranți. – Din germ. Ministrant.
MINISTRANT s. m. Băiat care ajută la oficierea serviciului religios într-o biserică catolică sau într-una protestantă. Cf. BARCIANU, GHEȚIE, R. M., ALEXI, W. - Pl.: ministranți. – Din germ. Ministrant.