MINICAR, minicare, s. n. Trenuleț acționat de un vehicul motorizat sau autocar mic, folosit pentru transportul persoanelor pe distanțe scurte. [Pl. și: minicaruri] – Din engl. minicar.

minicar sn [At: DN³ / Pl: ~uri / E: eg minicar] Tren sau autocar mic pentru transporturi pe distanțe reduse, folosit în special în orașe.

MINICAR, minicaruri, s. n. Trenuleț acționat de un vehicul motorizat sau autocar mic, folosit pentru transportul persoanelor pe distanțe scurte. – Din engl. minicar.

MINICAR s.n. Tren sau autocar mic pentru transporturi pe distanțe reduse, folosit în special în orașe. [< engl. minicar].

MINICAR s. n. 1. autocar de capacitate redusă. 2. mijloc de locomoție format din două sau mai multe vehicule, cu bănci și parasol, tractate de un autoturism sau tractor, destinat plimbărilor de agrement în stațiuni. (< engl. minicar)

minicar s. n. Convoi cu mai multe miniremorci, utilizat mai ales în scop de agrement ◊ „Aparate electronice moderne, cum ar fi avioane, parașute, cartinguri, minicaruri [...] un teleschi pe... lac.” I.B. 10 V 74 p. 1. ◊ „Minicarul veseliei. În fiecare zi, din centrul Olteniței pleacă spre plaja și ștrandul de pe malul Dunării un convoi de miniremorci auto în care încap 40 de persoane.” R.l. 4 VII 74 p. 2; v. și 10 X 79 p. 6 //din mini- + car//

minicar s. n., pl. minicare

*minicar s. n., pl. minicare

minicar s. n., pl. minicare