minicar s. n. Convoi cu mai multe miniremorci, utilizat mai ales în scop de agrement ◊ „Aparate electronice moderne, cum ar fi avioane, parașute, cartinguri, minicaruri [...] un teleschi pe... lac.” I.B. 10 V 74 p. 1. ◊ „Minicarul veseliei. În fiecare zi, din centrul Olteniței pleacă spre plaja și ștrandul de pe malul Dunării un convoi de miniremorci auto în care încap 40 de persoane.” R.l. 4 VII 74 p. 2; v. și 10 X 79 p. 6 //din mini- + car//