opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINERIT s. n. 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci, folosite fie în construcții, fie ca materii prime. 2. Îndeletnicire a minerului. – V. mineri.

MINERIT s. n. 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci, folosite fie în construcții, fie ca materii prime. 2. Îndeletnicire a minerului. – V. mineri.

minerit sns [At: S. C. ȘT. (CLUJ), 1957, 194 /V: ~nier~ / E: mineri] 1 Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci folosite în construcții sau ca materii prime. 2 Profesie a minerului1 (1) Si: (reg) băieșit.

MINERIT s. n. Totalitatea operațiilor tehnice miniere (explorare și exploatare) prin care se pot valorifica zăcămintele de minereu aflate în scoarța pămîntului; îndeletnicirea minerului. Mineritul fără disciplină înseamnă moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29.

MINERIT n. 1) Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale și a masivelor de roci. 2) fam. Profesia de miner. /v. a mineri

MINERI, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). – Din miner.

MINERI, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). – Din miner.

mineri vi [At: DLR / Pzi: ~resc / E: miner1] (Rar) A lucra în mină1 (1).

minierit sn vz minerit

MINERI, mineresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mine. Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii-au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

minerit s. n.

minerit s. n.

minerit s. n.

mineri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mineresc, 3 sg. minerește, imperf. 1 mineream; conj. prez. 1 sg. să mineresc, 3 să minerească

mineri (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mineresc, imperf. 3 sg. minerea; conj. prez. 3 să minerească

mineri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mineresc, imperf. 3 sg. minerea; conj. prez. 3 sg. și pl. minerească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MINERIT s. (Transilv.) baieșag, băieșit.

MINERIT s. (Transilv.) băieșag, băieșit.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MINERÍT s. n. sg. 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci folosite fie în construcții, fie ca materii prime. Mineritul cărbunelui din regiunea Văii Jiului este relativ recent. S.C.ȘT. (CLUJ), 1957, 194. 2. Îndeletnicire a minerului1 (1); (regional; băieșit. Mineritul fără disciplină înseamnă moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29, cf. 42. - Și: minierít s. n. LEG. EC. PL. 422. – V. mineri.

MINERÍ vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în mină1 (1). Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55. - Prez. ind.: mineresc. – V. miner1.

MINIERÍT s. n. v. minerit.

Intrare: minerit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minerit
  • mineritul
  • mineritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • minerit
  • mineritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
minierit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mineri
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mineri
  • minerire
  • minerit
  • mineritu‑
  • minerind
  • minerindu‑
 singular plural
  • minerește
  • mineriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mineresc
 (să)
  • mineresc
  • mineream
  • minerii
  • minerisem
a II-a (tu)
  • minerești
 (să)
  • minerești
  • minereai
  • mineriși
  • mineriseși
a III-a (el, ea)
  • minerește
 (să)
  • minerească
  • minerea
  • mineri
  • minerise
plural I (noi)
  • minerim
 (să)
  • minerim
  • mineream
  • minerirăm
  • mineriserăm
  • minerisem
a II-a (voi)
  • mineriți
 (să)
  • mineriți
  • minereați
  • minerirăți
  • mineriserăți
  • mineriseți
a III-a (ei, ele)
  • mineresc
 (să)
  • minerească
  • minereau
  • mineriră
  • mineriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mineritsubstantiv neutru

  • 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci, folosite fie în construcții, fie ca materii prime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: băieșag băieșit
    • format_quote Mineritul fără disciplină înseamnă moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29. DLRLC
  • 2. Îndeletnicire a minerului. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi mineri DEX '98 DEX '09

mineri, minerescverb

  • 1. rar A lucra în mină. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mineream pe la Abrud, Pribegit departe, Cînd boierii-au început Cu război și moarte. DEȘLIU, M. 55. DLRLC
etimologie:
  • miner DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.