MINERÍT s. n. sg. 1. Ramură a industriei extractive care se ocupă cu exploatarea zăcămintelor de minerale utile și a masivelor de roci folosite fie în construcții, fie ca materii prime. Mineritul cărbunelui din regiunea Văii Jiului este relativ recent. S.C.ȘT. (CLUJ), 1957, 194. 2. Îndeletnicire a minerului¹ (1); (regional; băieșit. Mineritul fără disciplină înseamnă moartea minei. DAVIDOGLU, M. 29, cf. 42. - Și: minierít s. n. LEG. EC. PL. 422. – V. mineri.