10 definiții pentru mindirigiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MINDIRIGIU, mindirigii, s. m. (Înv. și reg.) Meseriaș care confecționează saltele și plăpumi. – Din tc. minderci.
MINDIRIGIU, mindirigii, s. m. (Înv. și reg.) Meseriaș care confecționează saltele și plăpumi. – Din tc. minderci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mindirigiu sm [At: (a. 1820) N. A. BOGDAN, C. M. 177 / V: (înv) mender~ / Pl: ~ii/ E: tc minderci] 1 (Îrg) Meseriaș care face saltele Si: (înv) mindirar. 2 (Pex) Plăpumar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mindirigiu m. plăpomar; [Turc. MINDEREDJY].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mindirigíŭ m. (turc. minderği). Est. Lucrător de mindire, saltele, plapome. – În vest plăpomar. În Mold. sud amîndoŭă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mindirigiu (înv., reg.) s. m., art. mindirigiul; pl. mindirigii, art. mindirigiii (desp. -gi-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mindirigiu (înv., reg.) s. m., art. mindirigiul; pl. mindirigii, art. mindirigiii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mindirigiu s. m., art. mindirigiul; pl. mindirigii, art. mindirigiii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MINDIRIGIU s. v. plapumar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mindirigiu s. v. PLĂPUMAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MINDIRIGÍU s. m. (Învechit și regional) Meseriaș care lucrează saltele și plăpumi; (învechit) mindirar. V. p l ă p u m a r. Breasla ciubotarilor și a mindirigiilor (a. 1820). N. A. BOGDAN, C. M. 177. 59 lei. . . s-au dat menderigiului pentru bumbac și lucru așternutului (a. 1 824). IORGA, S. D. XXI, 199, cf. DDRF, SIO II1; 260, TDRG. Ionică, băiatul mindirigiului. . . scîncea la poartă. BRĂESCU, A. 80. Popa Vasile mutul, mindirigiul mînăstirii. . . a rămas cu ochii holbați. V. ROM. mai 1 957, 7, cf. H I 85, x 539, XII 553, XVI 105, GLOSAR REG. - Pl.: mindirigii. - Și: (învechit) menderigiu s. m. – Din tc. minderci.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mindirigiu, mindirigiisubstantiv masculin
- 1. Meseriaș care confecționează saltele și plăpumi. DEX '09 DEX '98sinonime: plăpumar
etimologie:
- minderci DEX '98 DEX '09