8 definiții pentru mindirigiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINDIRIGÍU, mindirigii, s. m. (Înv. și reg.) Meseriaș care confecționează saltele și plăpumi. – Din tc. minderci.

MINDIRIGÍU, mindirigii, s. m. (Înv. și reg.) Meseriaș care confecționează saltele și plăpumi. – Din tc. minderci.

mindirigiu sm [At: (a. 1820) N. A. BOGDAN, C. M. 177 / V: (înv) mender~ / Pl: ~ii/ E: tc minderci] 1 (Îrg) Meseriaș care face saltele Si: (înv) mindirar. 2 (Pex) Plăpumar.

mindirigiu m. plăpomar; [Turc. MINDEREDJY].

mindirigíŭ m. (turc. minderği). Est. Lucrător de mindire, saltele, plapome. – În vest plăpomar. În Mold. sud amîndoŭă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mindirigíu (înv., reg.) s. m., art. mindirigíul; pl. mindirigíi, art. mindirigíii (-gi-ii)

mindirigíu s. m., art. mindirigíul; pl. mindirigíi, art. mindirigíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: mindirigiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mindirigiu
  • mindirigiul
  • mindirigiu‑
plural
  • mindirigii
  • mindirigiii
genitiv-dativ singular
  • mindirigiu
  • mindirigiului
plural
  • mindirigii
  • mindirigiilor
vocativ singular
  • mindirigiule
plural
  • mindirigiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mindirigiu

etimologie: