18 definiții pentru minciog mingioc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, agățată de un băț, folosită pentru a scoate din apă peștele prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioáge] – Cf. ucr. misok „săculeț”.

minciog sn [At: DAMÉ, T. 124 / V: (reg) micioc, miciog, miciop, ~oc, ~ngioc, ~nșog / Pl: ~uri, ~oge / E: ns cf ucr мiшoк „săculeț”] Plasă în formă de coșuleț având o coadă lungă, cu care se scoate din apă peștele prins în undiță sau în năvod Si: (reg) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, ritișor, rociu, tărăbuc, târbof.

MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioáge] – Cf. ucr. misok „săculeț”.

MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un cerc prevăzut cu o prăjină drept coadă și folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu undița; ciorpac. (Atestat în forma regională mingioc) Cînd e dragostea mai dulce Ia mingiocul și se duce. Și se plimbă prin ostrețe. TEODORESCU, P. P. 305. – Variantă: mingióc s. n.

MINCIÓG ~uri n. Unealtă de pescuit constând dintr-o plasă mică, în formă de coșuleț, prinsă de un băț; ciorpac. [Pl. și mincioage] /cf. ucr. mišok

minciog n. ciorpac de prins pește. [Tras din mince, după forma acestei plase în formă de sac].

micĭóc și -óg (Mold.) și mincĭóc și (maĭ des) -óg (Mold. Munt.) n., pl. oace, oage (rut. mišok, săculeț, d. mih, sac, burduf; rus. mĭehŭ, mĭešok. V. meșină). Tîrboc mic purtat c’o singură mînă de prins peștĭ micĭ orĭ de scos din năvod peștele deja prins orĭ din apă un pește maĭ mare prins în undiță ca să nu i se rupă buza pin zmuncitură și să scape. V. cĭorpac, sac, stricnea.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mincióg s. n., pl. mincióguri/mincioáge

mincióg s.n., pl. mincióguri / mincioáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINCIÓG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, târboc, (Ban.) ritișor. (Scoate peștele din apă cu ~ul.)

MINCIOG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, tîrboc, (Ban.) ritișor. (Scoate peștele din apă cu ~.)

Intrare: minciog
minciog1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciog
  • minciogul
  • minciogu‑
plural
  • mincioguri
  • minciogurile
genitiv-dativ singular
  • minciog
  • minciogului
plural
  • mincioguri
  • minciogurilor
vocativ singular
plural
minciog2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciog
  • minciogul
  • minciogu‑
plural
  • mincioage
  • mincioagele
genitiv-dativ singular
  • minciog
  • minciogului
plural
  • mincioage
  • mincioagelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mingioc
  • mingiocul
plural
  • mingiocuri
  • mingiocurile
genitiv-dativ singular
  • mingioc
  • mingiocului
plural
  • mingiocuri
  • mingiocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minciog mingioc

  • 1. Mică plasă în formă de coșuleț, agățată de un băț, folosită pentru a scoate din apă peștele prins cu năvodul sau cu undița.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ciorpac meredeu attach_file un exemplu
    exemple
    • Cînd e dragostea mai dulce Ia mingiocul și se duce. Și se plimbă prin ostrețe. TEODORESCU, P. P. 305.
      surse: DLRLC

etimologie: