minciog sn [At: DAMÉ, T. 124 / V: (reg) micioc, miciog, miciop, ~oc, ~ngioc, ~nșog / Pl: ~uri, ~oge / E: ns cf ucr мiшoк „săculeț”] Plasă în formă de coșuleț având o coadă lungă, cu care se scoate din apă peștele prins în undiță sau în năvod Si: (reg) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, ritișor, rociu, tărăbuc, târbof.