13 definiții pentru minavet

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINAVÉT, minavete, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Pl. și: minaveturi.Var.: minavétă s. f.] – Et. nec.

minavet sn [At: FILIMON, O. II, 19 / V: ~tă, (îvr) mânave sf / Pl: ~e / E: ns cf menuet] 1 Flașnetă de mici dimensiuni. 2 (Îvr) Menuet.

MINAVÉT, minaveturi, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Var.: minavétă s. f.] – Et. nec.

MINAVÉT, minaveturi, s. n. (Învechit) Flașnetă de dimensiuni reduse. Nu te poți arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ți urle un minavet sau o primadonă de doi-trei anișori. GHICA, S. 592. S-a mînia nineaca și nu ți-a mai cumpăra minavet. ALECSANDRI, T. I 113. – Variantă: minavétă s. f.

minavet n. Mold. flașnetă de învățat păsări: un minavet de canar AL. [Fr. menuet, printr’un intermediar rusesc].

minavét n., pl. e și urĭ, și -étă f., pl. e (pol. menwet, d. fr. ménuet, menuet. Cp. cu caterincă). Vechĭ. Menuet. Azĭ. Rar. Flașnetă.

MINAVÉTĂ s. f. v. minavet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!minavet (înv.) s. n., pl. minavete

minavét s.n., pl. minavéturi / minavéte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MINAVET s. (MUZ.) caterincă, flașnetă.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

minavét (minavéte), s. n. – Flașnetă. Origine nesigură. După Tiktin (urmat de Candrea și Scriban) din fr. menuet, prin intermediul pol. menwet, care pare să corespundă cu sensul cuvîntului, cunoscut numai în Mold. Ar putea fi vorba și de un der. din ngr. μαναβέλλα „caterincă, flașnetă”, cf. liver. Scriban menționează sensul de „menuet”, care nu apare la noi.

Intrare: minavet
minavet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minavet
  • minavetul
  • minavetu‑
plural
  • minavete
  • minavetele
genitiv-dativ singular
  • minavet
  • minavetului
plural
  • minavete
  • minavetelor
vocativ singular
plural
minavetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minave
  • minaveta
plural
  • minavete
  • minavetele
genitiv-dativ singular
  • minavete
  • minavetei
plural
  • minavete
  • minavetelor
vocativ singular
plural
minavet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minavet
  • minavetul
  • minavetu‑
plural
  • minaveturi
  • minaveturile
genitiv-dativ singular
  • minavet
  • minavetului
plural
  • minaveturi
  • minaveturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minavet, minavetesubstantiv neutru

  • 1. învechit Flașnetă mică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu te poți arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ți urle un minavet sau o primadonă de doi-trei anișori. GHICA, S. 592. DLRLC
    • format_quote S-a mînia nineaca și nu ți-a mai cumpăra minavet. ALECSANDRI, T. I 113. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.