13 definiții pentru minavet minavetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINAVÉT, minavete, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Pl. și: minaveturi.Var.: minavétă s. f.] – Et. nec.

minavet sn [At: FILIMON, O. II, 19 / V: ~tă, (îvr) mânave sf / Pl: ~e / E: ns cf menuet] 1 Flașnetă de mici dimensiuni. 2 (Îvr) Menuet.

MINAVÉT, minaveturi, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Var.: minavétă s. f.] – Et. nec.

MINAVÉT, minaveturi, s. n. (Învechit) Flașnetă de dimensiuni reduse. Nu te poți arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ți urle un minavet sau o primadonă de doi-trei anișori. GHICA, S. 592. S-a mînia nineaca și nu ți-a mai cumpăra minavet. ALECSANDRI, T. I 113. – Variantă: minavétă s. f.

minavet n. Mold. flașnetă de învățat păsări: un minavet de canar AL. [Fr. menuet, printr’un intermediar rusesc].

minavét n., pl. e și urĭ, și -étă f., pl. e (pol. menwet, d. fr. ménuet, menuet. Cp. cu caterincă). Vechĭ. Menuet. Azĭ. Rar. Flașnetă.

MINAVÉTĂ s. f. v. minavet.

minave sf vz minavet


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!minavét (înv.) s. n., pl. minavéte

minavét s.n., pl. minavéturi / minavéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINAVÉT s. v. flașnetă.

MINAVET s. (MUZ.) caterincă, flașnetă.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

minavét (minavéte), s. n. – Flașnetă. Origine nesigură. După Tiktin (urmat de Candrea și Scriban) din fr. menuet, prin intermediul pol. menwet, care pare să corespundă cu sensul cuvîntului, cunoscut numai în Mold. Ar putea fi vorba și de un der. din ngr. μαναβέλλα „caterincă, flașnetă”, cf. liver. Scriban menționează sensul de „menuet”, care nu apare la noi.

Intrare: minavet
minavet1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minavet
  • minavetul
  • minavetu‑
plural
  • minavete
  • minavetele
genitiv-dativ singular
  • minavet
  • minavetului
plural
  • minavete
  • minavetelor
vocativ singular
plural
minavetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minave
  • minaveta
plural
  • minavete
  • minavetele
genitiv-dativ singular
  • minavete
  • minavetei
plural
  • minavete
  • minavetelor
vocativ singular
plural
minavet2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minavet
  • minavetul
  • minavetu‑
plural
  • minaveturi
  • minaveturile
genitiv-dativ singular
  • minavet
  • minavetului
plural
  • minaveturi
  • minaveturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

minavet minavetă

  • 1. învechit Flașnetă mică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: caterincă 2 exemple
    exemple
    • Nu te poți arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ți urle un minavet sau o primadonă de doi-trei anișori. GHICA, S. 592.
      surse: DLRLC
    • S-a mînia nineaca și nu ți-a mai cumpăra minavet. ALECSANDRI, T. I 113.
      surse: DLRLC

etimologie: