2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

mili3- [At: DN3 / E: fr milli-] Element prim de compunere savantă având semnificația „a mia parte”.

mili2 vti [At: REV. CRIT. III, 160 / Pzi: ~lesc / E: ns cf mierli2] 1-2 (Trs; îe) A-i ~ (cuiva) ochii sau a ~ din ochi A moțăi de oboseală, de beție etc.

mili1 vr [At: MAT. FOLK. 1078 / E: milă1] (Olt) A se milostivi (1).

milițea sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~ele / E: nct] 1 Plantă erbacee cu frunze ascuțite, așezate în rozete și cu flori mici roz Si: iarbă-roșioară (Silene acaulis) 2 Plantă erbacee cu flori albe-verzui, aplecate (Silene nutans).

MILI- Element prim de compunere savantă avînd semnificația „a mia parte”. [< fr. milli-, cf. lat. mille – o mie].

MILI- elem. „a mia parte”. (< fr. milli-, cf. lat. mille, o mie)

*milésc (mă), V. milostivesc.

*mili-, prefix care, în sistema metrică, arată un submultiplu și care înseamnă a mia parte din, ca: miligram, milimetru.

Ortografice DOOM

milițea (plantă) s. f., art. milițeaua, g.-d. art. milițelei; pl. milițele

milițea (plantă) s. f., art. milițeaua, g.-d. art. milițelei; pl. milițele, art. milițelele

milițea s. f., art. milițeaua, g.-d. art. milițelei; pl. milițele

Sinonime

MILI vb. v. îndura, milostivi.

MILIȚEA s. (BOT.; Silene acaulis) (reg.) iarbă-roșioară.

mili vb. IV. refl. (reg; despre oameni) v. Îndura. Milostivi.

milițea s.f. (bot.) 1 Silene acaulis; <reg.> iarbă-roșioară. 2 Silene nutans; <reg.> lipicioasă (v. lipicios), lipitoare-păsărească (v. lipitor).

mili vb.v. ÎNDURA. MILOSTIVI.

MILIȚEA s. (BOT.; Silene acaulis) (reg.) iarbă-roșioară.

Tezaur

MILI2 vb. IV. T r a n z. și i n t r a n z. (Prin sudul Transilv., în e x p r.) A-i mili (cuiva) ochii sau a mili din ochi = a i se închide și a i se deschide cuiva ochii din cauza oboselii, a beției etc.; a moțăi. REV. CRIT. III, 160. - Prez. ind.: milesc. – Etimologia necunoscută. Cf. m i e r l i2.

MILIȚEÁ s. f. 1. Plantă erbacee cu frunze ascuțite, așezate în rozete și cu flori mici de culoare roz; iarbă-roșioară (Silene acaulis). Cf. PANȚU, PL., DM. 2. Plantă erbacee cu flori albe-verzui plecate în jos (Silene nutans). Cf. PANȚU, pl. – Pl.: milițele. – Etimologia necunoscută.

MILl1 vb. IV. R e f l. (Olt.) A fi cuprins de milă1; a se milostivi, a se îndura; a se înduioșa. Foarte mult se milea Și așa frate-i zicea. . . Na barda de-ți fă colnic. MAT. FOLK. 1 078, cf. CIAUȘANU, V. 179. S-a milit de mîț și l-a luat în sîn. PLOPȘOR, C. 102. Buna Precista. . . Tare râu se cruci Și de mine se mili. GR. S. VI, 101. – V. milă1.

Intrare: milit
milit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milit
  • militul
  • milită
  • milita
plural
  • miliți
  • miliții
  • milite
  • militele
genitiv-dativ singular
  • milit
  • militului
  • milite
  • militei
plural
  • miliți
  • miliților
  • milite
  • militelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: milițea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milițea
  • milițeaua
plural
  • milițele
  • milițelele
genitiv-dativ singular
  • milițele
  • milițelei
plural
  • milițele
  • milițelelor
vocativ singular —
plural —