militărește av [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / E: militar + -ește] 1 Din punct de vedere militar. 2 Ca militarii.

MILITĂREȘTE adv. Ca militarii; ostășește, soldățește. Un tînăr îmbrăcat militărește, înalt, frumos, cu o figură aproape copilărească. BART, S. M. 24. Satele din ținutul Năsăudului... au fost organizate militărește, ca sate de grăniceri. GHEREA, ST. CR. III 312.

MILITĂREȘTE adv. În felul militarilor; ca militarii; ostășește; soldățește. /militar + suf. ~ește

*milităréște adv. Ca militariĭ: a păși militărește. Fig. Răpede, fără multă vorbă, brutal: a-l da pe cineva afară militărește.

militărește adv.

MILITĂREȘTE adv. ostășește, soldățește, (Transilv.) cătănește, (înv.) oștenește. (Îmbrăcat ~.)

MILITĂREȘTE adv. ostășește, soldățește, (Transilv.) cătănește, (înv.) ostenește. (Îmbrăcat ~.)

MILITĂRÉȘTE adv. Din punct de vedere militar; ca militarii, în felul militarilor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Satele din ținutul Năsăudului. . . au fost organizate militărește, ca sate de grăniceri. GHEREA, ST. CR. III, 312. Macedon Cercetașu, mort de beat, comanda militărește. REBREANU, I. 37. Să le deie bani. . . spre a se putea echipa militărește. N. A. BOGDAN, C. M. 96. Salut militărește. BRĂESCU, A. 159. Un tînăr îmbrăcat militărește. BART, S. M. 24. Matei C. Constantin, se prezentă noul venit, militărește. GALAN, B. I, 26. – Militar + suf. -ește.