Definiția cu ID-ul 1328550:
Tezaur
MILITĂRÉȘTE adv. Din punct de vedere militar; ca militarii, în felul militarilor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Satele din ținutul Năsăudului. . . au fost organizate militărește, ca sate de grăniceri. GHEREA, ST. CR. III, 312. Macedon Cercetașu, mort de beat, comanda militărește. REBREANU, I. 37. Să le deie bani. . . spre a se putea echipa militărește. N. A. BOGDAN, C. M. 96. Salut militărește. BRĂESCU, A. 159. Un tînăr îmbrăcat militărește. BART, S. M. 24. Matei C. Constantin, se prezentă noul venit, militărește. GALAN, B. I, 26. – Militar + suf. -ește.