milimetru (-me-tru) s. m., art. milimetrul; pl. milimetri, art. milimetrii; simb. mm

MILIMETRU s. (înv.) miemetru.

MILIMETRU s. (înv.) miemetru.

MILIMÉTRU (< fr. {i}) s. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu a mia parte dintr-un metru (simbol: mm); ◊ M. coloană de mercur = unitate de măsură pentru presiune (simbol mm Hg), egală cu presiunea exercitată de o coloană de mercur înaltă de 1 mm; este echivalentă cu torrul (1 mm Hg = 133,322 pascali).

milimetru (abreviat: mm).

milimetru s. m. (sil. -tru), art. milimetrul; pl. milimetri, art. milimetrii; simb. mm

milimetru (desp. -me-tru) s. m., art. milimetrul; pl. milimetri, art. milimetrii; simb. mm

milimetru sm [At: HELIADE, A. 58/26 / S și: (abr) mm / Pl: ~ri, (înv, sn) ~re / E: fr millimètre] Unitate de măsură a lungimii egală cu a mia parte dintr-un metru Si: (îvr) miemetru.

*milimétru m. (mili- și metru). A mia parte din metru.

milimetru m. a miea parte dintr’un metru.

MILIMETRU ~i m. Unitate de măsură a lungimii egală cu a mia parte dintr-un metru. /<fr. millimetre

MILIMETRU s. m. unitate de măsură pentru lungimi, a mia parte dintr-un metru. (< fr. millimètre)

MILIMETRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru lungimi, care reprezintă a mia parte dintr-un metru. [Cf. fr. millimètre].

MILIMETRU, milimetri, s. m. Unitate de măsură subdivizionară de lungime, reprezentînd a mia parte dintr-un metru. Un centimetru are 10 milimetri. – Pl. și: (n.) milimetre (CARAGIALE, O. VII 126).

MILIMETRU s. m. Unitate de măsură pentru lungimi, egală cu a mia parte dintr-un metru; (învechit, rar) miemetru. Cf. HELIADE, A. 58/26. [Scara barometrului] în milimetre, se începe pe la mijlocul coloanei. STAMATI, F. 50/11, cf. BREZOIANU, A. 629/31. Mai coboară două milimetre. CARAGIALE, O. VII, 126. Milimetrul, a zecea parte din centimetru sau a suta din decimetru sau a mia din metru, climescu, a. 202. - Pl.: milimetri și (învechit, n.) milimetre. – Din fr. millimètre.