17 definiții pentru milițian


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană aflată în serviciul miliției (1). 2. S. m. Soldat din miliție (2). [Pr.: -ți-an] – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien).

milițian, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 596 / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: miliție + -ian, cdp fr milicien] 1 sm Soldat din miliție (1) Si: (rar) miliționer. 2 smf Persoană care face parte din miliție (5) Si: (îvr) miliționer.

MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Persoană aflată în serviciul miliției (1). 2. S. m. Soldat din miliție (2). [Pr.: -ți-an] – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien).

MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, s. m. și f. 1. Persoană care este în serviciul miliției (1), însărcinată cu paza ordinii și a securității publice. La intersecțiile străzilor, milițianul dirijează circulația.Noi acum trebuie să ajutăm pe milițian să-l afle pe vinovat. DUMITRIU, N. 167. 2. Soldat din miliție (2). Încotro, dommde locotenent? întrebă un milițian. CAMILAR, N. II 341. Mult mai de lipsă ar fi fost companielor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. – Pronunțat: -ți-an.

MILIȚIÁN s.m. și f. 1. Membru al miliției (1). 2. Ostaș din miliție (2). [Pron. -ți-an. / < miliție, cf. fr. milicien].

MILIȚIÁN, -Ă s. m. f. 1. membru al miliției (1). 2. ostaș din miliție (2). (după fr. milicien)

MILIȚIÁN ~éni m. înv. Persoană care lucra într-o instituție de miliție; polițist. [Sil. -ți-an] /Din miliție + suf. ~an

milițian m. soldat din miliție.

milițián m., pl. ĭenĭ (d. miliție; fr. milicien). Soldat din miliție.

feméie-milițián s. f. Milițian de sex feminin ◊ „Un pilot american a fost capturat și este păzit acum, în drumul prin junglă, de către o femeie-milițian. R.l. 13 I 67 p. 6 (din femeie + milițian)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

milițián (-ți-an) s. m., pl. milițiéni (-ți-eni)

milițián s. m. (sil. -ți-an), pl. milițiéni (sil. -ți-eni)

milițiánă (rar) (-ți-a-) s. f., g.-d. art. milițiénei (-ți-e-); pl. milițiéne

milițiánă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. milițiénei (sil. -ți-e-); pl. milițiéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILIȚIÁN s. (MIL.) (rar) miliționer. (~ în armata nepermanentă din trecut.)

MILIȚIAN s. (MIL.) (rar) miliționer. (~ în armata nepermanentă din trecut.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

milițian, milițieni s. m. (iron., glum., peior.) subunitate de măsură pentru inteligență.

Intrare: milițian
  • silabație: -ți-an
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milițian
  • milițianul
  • milițianu‑
plural
  • milițieni
  • milițienii
genitiv-dativ singular
  • milițian
  • milițianului
plural
  • milițieni
  • milițienilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)