14 definiții pentru milițian

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană aflată în serviciul miliției (1). 2. S. m. Soldat din miliție (2). [Pr.: -ți-an] – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien).

milițian, ~ă [At: ODOBESCU, S. III, 596 / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: miliție + -ian, cdp fr milicien] 1 sm Soldat din miliție (1) Si: (rar) miliționer. 2 smf Persoană care face parte din miliție (5) Si: (îvr) miliționer.

MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Persoană aflată în serviciul miliției (1). 2. S. m. Soldat din miliție (2). [Pr.: -ți-an] – Miliție + suf. -ian (după fr. milicien).

MILIȚIÁN, -Ă, milițieni, -e, s. m. și f. 1. Persoană care este în serviciul miliției (1), însărcinată cu paza ordinii și a securității publice. La intersecțiile străzilor, milițianul dirijează circulația.Noi acum trebuie să ajutăm pe milițian să-l afle pe vinovat. DUMITRIU, N. 167. 2. Soldat din miliție (2). Încotro, domnule locotenent? întrebă un milițian. CAMILAR, N. II 341. Mult mai de lipsă ar fi fost companielor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. – Pronunțat: -ți-an.

MILIȚIÁN s.m. și f. 1. Membru al miliției (1). 2. Ostaș din miliție (2). [Pron. -ți-an. / < miliție, cf. fr. milicien].

MILIȚIÁN, -Ă s. m. f. 1. membru al miliției (1). 2. ostaș din miliție (2). (după fr. milicien)

MILIȚIÁN ~éni m. înv. Persoană care lucra într-o instituție de miliție; polițist. [Sil. -ți-an] /Din miliție + suf. ~an

milițián m., pl. ĭenĭ (d. miliție; fr. milicien). Soldat din miliție.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

milițian (-ți-an) s. m., pl. milițieni (-ți-eni)

milițián s. m. (sil. -ți-an), pl. milițiéni (sil. -ți-eni)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MILIȚIÁN s. (MIL.) (rar) miliționer. (~ în armata nepermanentă din trecut.)

MILIȚIAN s. (MIL.) (rar) miliționer. (~ în armata nepermanentă din trecut.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

milițian, milițieni s. m. (iron., glum., peior.) subunitate de măsură pentru inteligență.

Intrare: milițian
  • silabație: -ți-an info
substantiv masculin (M23)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milițian
  • milițianul
  • milițianu‑
plural
  • milițieni
  • milițienii
genitiv-dativ singular
  • milițian
  • milițianului
plural
  • milițieni
  • milițienilor
vocativ singular
  • milițianule
  • milițiene
plural
  • milițienilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

milițian, milițienisubstantiv masculin
miliția, milițienesubstantiv feminin

  • 1. Persoană aflată în serviciul miliției. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: polițist
    • format_quote La intersecțiile străzilor, milițianul dirijează circulația. DLRLC
    • format_quote Noi acum trebuie să ajutăm pe milițian să-l afle pe vinovat. DUMITRIU, N. 167. DLRLC
  • 2. Soldat din miliție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: miliționer
    • format_quote Încotro, domnule locotenent? întrebă un milițian. CAMILAR, N. II 341. DLRLC
    • format_quote Mult mai de lipsă ar fi fost companielor care atacase fortul despre apus o întărire de vreo trei-patru sute de milițieni. ODOBESCU, S. III 596. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.