13 definiții pentru mijlocitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar. – Mijloci + suf. -tor.

mijlocitor, ~oare smf [At: (începutul sec. XVIII), ap. MAG. IST. IV, 25/23 / V: (înv) ~iu, mizl~ / E: mijloci + -tor] 1 Mediator (1). 2 (Înv; îs) ~ de pace (sau, rar, de împăcăciune) Împăciuitor. 3 Misit (2). 4 Pețitor. 5 Proxenet.

MIJLOCITÓR, -OÁRE, mijlocitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mijlocește; intermediar. Mă fac mijlocitor între voi și proprietari, și voi insista ca să vi se facă dreptate și condiții mai blînde. DUMITRIU, N. 31.

MIJLOCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care mijlocește o înțelegere; mediator; intermediar. /a mijloci + suf. ~tor

mijlocitor m. intermediar: mijlocitori de bani și de mărfuri.

mijlocitór, -oáre s. Care mijlocește, mediator, intermediar: mijlocitor de banĭ și mărfurĭ.

mijlocitoriu sm vz mijlocitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mijlocitór s. m., pl. mijlocitóri

mijlocitór s. m., pl. mijlocitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIJLOCITÓR s. v. pețitor.

MIJLOCITÓR s. 1. v. mediator. 2. v. misit. 3. v. proxenet.

MIJLOCITOR s. 1. intermediar, mediator, (rar) interpus, (înv.) mijloc, solitor. (~ între două părți aflate în tratative.) 2. intermediar, misit, samsar, (reg.) mecler, (înv.) sensal. (~ într-o tranzacție comercială.) 3. codoș, proxenet, (Mold.) pohoț, (înv.) hotru, pezevenchi, verigaș, votru, (fig.) pește.

Intrare: mijlocitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocitor
  • mijlocitorul
  • mijlocitoru‑
plural
  • mijlocitori
  • mijlocitorii
genitiv-dativ singular
  • mijlocitor
  • mijlocitorului
plural
  • mijlocitori
  • mijlocitorilor
vocativ singular
  • mijlocitorule
plural
  • mijlocitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mijlocitor, -oare mijlocitoare

etimologie:

  • Mijloci + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09