5 definiții pentru mijlocel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mijlocel, ~ea [At: CANTEMIR, IST. 107 / Pl: ~le / E: mijloc + -el] 1-12 sn (Șhp) Mijloc (1-3, 39,42, 44) (mic) Si: (reg) mijlocuț (1-12). 13 a (D persoane) De vârstă mijlocie (1).

MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc.Mijloc + suf. el.

MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc.Mijloc + suf. el.

MIJLOCÉL, mijlocele, s. n. Diminutiv al lui mijloc (I 2). Nimeni nu m-a strîns în brață, Mijlocelul meu frîngîndu-l. COȘBUC, P, I 239. Că ți-aș prinde mijlocelul, Cum apucă lupul mielul. HODOȘ, P. P. 170. Lado, Lado, nu mai plînge, Mijlocelul nu-ți mai frînge. ALECSANDRI, P. P. 383. ◊ Fig. Și-n cea dulce legănare larba-și curmă mijlocelul. CERNA, P. 141.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mijlocél s. n., pl. mijlocéle

mijlocél s. n., pl. mijlocéle

Intrare: mijlocel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocel
  • mijlocelul
  • mijlocelu‑
plural
  • mijlocele
  • mijlocelele
genitiv-dativ singular
  • mijlocel
  • mijlocelului
plural
  • mijlocele
  • mijlocelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)