miime¹ sf [At: ASACHI, E. I, 51/7 / Pl: -mi / E: mie + -ime] 1 Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate. 2 A mia parte dintr-un întreg. 3 Unitate de măsură a unghiurilor cu valori variabile, folosită în geometrie, artilerie etc.

miime² sf [At: HASDEU, ap. TDRG / Pl: ~mi / E: fr millième] (Frr; îlav) Cu ~mi În număr foarte mare, cu miile Cf mie (1).

MIIME, miimi, s. f. Număr care este egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. Milimetrul reprezintă o miime dintr-un metru. ▭ În aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. REBREANU, P. S. 145. ♦ Unitate de măsură a unghiurilor, folosită în artilerie și reprezentînd unghiul sub care se vede un metru la o distanță de o mie de metri.

MIIME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg, împărțit într-o mie; a mia parte din ceva. /mie + suf. ~ime

miime s. f., g.-d. art. miimii; pl. miimi

miime s. f., g.-d. art. miimii; pl. miimi

miime s. f., g.-d. art. miimii; pl. miimi

MIIME s. promilă. (O ~ dintr-un întreg.)

MIÍME¹ s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. Zăcimea a unei sutimi să numește miime. ASACHI, I, 51/7. Metrul gheometric asemene s-au împărțit în zăcimi, sutimi, miini id. ib. iii, 18/4, cf. BARCIANU, V., CLiMESCU, A. 118. ◊ (Prin exagerare) În aceeași miime de secundă își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor. REBREANU, P. S. 156. ♦ Unitate de măsură a unghiurilor cu valori variabile, folosită în geometrie, artilerie etc. Cf. DER. – Pl.: miimi. – Mie + suf. -ime.

MIÍME² s. f. (Franțuzism rar, în l o c. a d v.) Cu miimi = în număr foarte mare; cu miile. Cf. m i e (I 1). Nefericiții săi fii refugeau . . . cu miimi pe teritoriul. . . românilor. HASDEU, ap. TDRG. - Pl.: miimi. – Din fr. millième.