migrenă sf [At: FĂTU, D. 182/18 / Pl: ~ne / E: fr migraine] Durere de cap intensă care afectează de obicei o singură parte a capului, însoțită de greață, vărsături etc.

MIGRENĂ, migrene, s. f. Durere de cap (de origine variată). Cu capul dogorit de un început de migrenă, mi-am auzit numele pronunțat. GALACTION, O. I 58. Am o migrenă grozavă. NEGRUZZI, S. III 57.

MIGRENĂ s.f. Durere de cap (localizată într-o anumită regiune a capului și însoțită de tulburări digestive). [< fr. migraine].

MIGRENĂ s. f. cefalee (localizată într-o anumită regiune a capului și însoțită de tulburări digestive). (< fr. migraine)

MIGRENĂ ~e f. 1) Durere intensă care afectează o singură parte a capului și care se manifestă sub formă de crize, însoțite de greață și vărsături. 2) Durere de cap. /<fr. migraine

migrenă f. durere numai într’o parte a capului (= fr. migraine).

*migrénă f., pl. e (fr. migraine, d. lat. hemicránia, îld. hemicranéum, d. vgr. emikrania, d. ῾emi, jumătate, semi, și kranion, krânon, craniŭ, cap). Durere care cuprinde numaĭ jumătate de cap și care constitue o chinuitoare boală cronică.

migrenă (desp. mi-gre-) s. f., g.-d. art. migrenei; pl. migrene

migrenă (mi-gre-) s. f., g.-d. art. migrenei; pl. migrene

migrenă s. f. (sil. -gre-), g.-d. art. migrenei; pl. migrene

MIGRENĂ s. (MED.) (înv.) micranie.

MIGRENĂ s. (MED.) (înv.) micranie.

MIGRÉNĂ s. f. Durere de cap intensă, care afectează de obicei o singură parte a capului și care este însoțită de tulburări digestive; durere de cap. Băile de mare se mai întrebuințează . . . la migrenă, la dureri nervoase și artritice. FĂTU, D. 182/18. Am o migrenă grozavă. NEGRUZZI, S. III, 57, cf. PR. DRAM. 478. Mă cam doare capul; am un început de migrenă. I. NEGRUZZI, S. IV, 61. Se ferea și se sustrăgea de la judecare . . . sub pretextul unei subite migrene. BRĂTESCU-VOINEȘTI, ap. CADE. Cu capul dogorit de un început de migrenă, mi-am auzit numele pronunțat. GALACTION, O. 58, cf. 59. Annie are migrenă, C. PETRESCU, C. V. 84. Oftă. . . ridicîndu-se cu capul aplecat pe spate din pricina migrenei. TEODOREANU, M. II, 37, cf. 165. Dar ce-i cu d-ta, Ioano?. . . ți-e râu? – O migrenă teribilă. BARANGA, I. 204. Bărbatu-meu mi-a dat migrenă cu încăpățînarea lui. STANCU, R. A. III, 49. Mirosul de parfum îi dădu,o migrenă fulgerătoare. T. POPOVICI, S. 302. – Pl.: migrene. – Din fr. migraine.