MIGRÉNĂ s. f. Durere de cap intensă, care afectează de obicei o singură parte a capului și care este însoțită de tulburări digestive; durere de cap. Băile de mare se mai întrebuințează . . . la migrenă, la dureri nervoase și artritice. FĂTU, D. 182/18. Am o migrenă grozavă. NEGRUZZI, S. III, 57, cf. PR. DRAM. 478. Mă cam doare capul; am un început de migrenă. I. NEGRUZZI, S. IV, 61. Se ferea și se sustrăgea de la judecare . . . sub pretextul unei subite migrene. BRĂTESCU-VOINEȘTI, ap. CADE. Cu capul dogorit de un început de migrenă, mi-am auzit numele pronunțat. GALACTION, O. 58, cf. 59. Annie are migrenă, C. PETRESCU, C. V. 84. Oftă. . . ridicîndu-se cu capul aplecat pe spate din pricina migrenei. TEODOREANU, M. II, 37, cf. 165. Dar ce-i cu d-ta, Ioano?. . . ți-e râu? – O migrenă teribilă. BARANGA, I. 204. Bărbatu-meu mi-a dat migrenă cu încăpățînarea lui. STANCU, R. A. III, 49. Mirosul de parfum îi dădu,o migrenă fulgerătoare. T. POPOVICI, S. 302. – Pl.: migrene. – Din fr. migraine.