14 definiții pentru migdală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIGDÁLĂ, migdale, s. f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Din migdal.

migda sf [At: (a. 1773) GCR II, 98/8 / Pl: ~le / E: migdal + ] 1 Fruct al migdalului, alungit, al cărui sâmbure, închis într-o coajă tare, este gălbui-roșiatic la suprafață, alb în interior și foarte gustos. 2 (Prc) Sâmbure al migdalei (1) Si: (reg) mandulă (1). 3 (Reg; îe) A încânta (pe cineva) cu ~le amare A spune cuiva vorbe răutăcioase, aparent plăcute.

MIGDÁLĂ, migdale, s. f. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil; p. restr. sâmburele acestui fruct. – Migdal + suf. -ă.

MIGDÁLĂ, migdale, s. f. Fructul migdalului, de formă alungită, al cărui sîmbure alb și cărnos, cu gust dulce sau amar este comestibil; (în mod obișnuit) sîmburele acestui fruct. Ochii tăiați în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră. EMINESCU, N. 34. Eu îi voi trimete stafide și migdale. DRĂGHICI, R. 95.

MIGDÁLĂ ~e f. Fructul migdalului. /Din migdal

migdală f. fructul migdalului. [Gr. mod.].

migdálă f., pl. e (ngr. amýgdalon, pl. -la, d. vgr. amýgdalon și -dále, de unde și lat. amýgdala; vsl. migdalŭ și mindalŭ, rus. mindálĭ și mandálĭ. V. măndălac, amigdală). Fruct de migdal (un sîmbure ca al persiciĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

migdálă s. f., g.-d. art. migdálei; pl. migdále

migdálă s. f., g.-d. art. migdálei; pl. migdále


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIGDÁLĂ s. (BOT.) 1. (Transilv.) mandulă. 2. migdală amară picromigdală, (înv.) macaron.

MIGDA s. (BOT.) (Transilv.) mandulă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIGDALĂ, migdale, s.f. Fructul a două varietăți de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis și var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari și lemnoși ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marțipan) și creme; b) migdale amare = miezul varietății amara, acoperit cu o pieliță groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conținut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esență, extract, ulei și lichior de migdale.

Intrare: migdală
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • migda
  • migdala
plural
  • migdale
  • migdalele
genitiv-dativ singular
  • migdale
  • migdalei
plural
  • migdale
  • migdalelor
vocativ singular
plural

migdală

  • 1. Fruct al migdalului, de formă alungită, al cărui sâmbure, cu gust dulce sau amar, este comestibil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mandulă attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ochii tăiați în forma migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră. EMINESCU, N. 34.
      surse: DLRLC
    • Eu îi voi trimete stafide și migdale. DRĂGHICI, R. 95.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • migdal
    surse: DEX '09
  • Migdal + sufix -ă.
    surse: DEX '98