MIGDAL, migdali, s. m. Pom fructifer mediteranean, din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate, cu flori albe sau trandafirii și cu fructe drupe comestibile (Amygdalus communis). – Din sl. migdalŭ.

migdal sm [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 74^v/4 / Pl: ~i / E: slv мигдалъ] 1 Pom fructifer din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate sau îngust-ovale, cu flori albe sau trandafirii și cu fructe comestibile (Amygdalus communis). 2 (îc) ~-pitic (sau ~-păsăresc) Mic arbust din familia rozaceelor cu flori roz sau albe, cu fructe păroase Si: cais sălbatic (Amygdalus nana).

MIGDAL, migdali, s. m. Pom fructifer mediteranean, din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate sau îngust-ovale, cu flori albe sau trandafirii și cu fructe comestibile (Amygdalus communis). – Din sl. migdalŭ.

MIGDAL, migdali, s. m. Arbore mediteranean, din familia rozaceelor, cu flori albe sau trandafirii și al cărui fruct este comestibil ( Amygdalus communis). Așa au prins rădăcină la margini de stînci... migdalii, din semințe prăpădite de marinarii arhipelagului. SADOVEANU, O. E. 10. Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori. MACEDONSKI, O. I 73. Migdalul, piersicul, prunul, cireșul, pentru dînșii au tot un nume. NEGRUZZI, S. I 102.

MIGDAL ~i m. Pom fructifer mediteranean, cu flori albe sau trandafirii și fructe drupe, din care se consumă numai miezul sâmburelui. /<sl. migdalu

migdal m. arbore originar din Azia, din fam. rozaceelor, face migdale; lemnu-i e întrebuințat de ebeniști și de strungari [Amygdalus].

migdál m., pl. lĭ (d. migdală; vgr. amýgdalos). Un pom rozaceŭ cu frunze lanceolate, ca și persicu, cu fructele în formă de sîmburĭ învălițĭ într’o coajă verde ca nucile și castanele, originar din centru Asiiĭ și adus în Francia la 1548 (amýgdalus commúnis saŭ prúnus amýgdalus).

amigdal sm vz migdal

migdal s. m., pl. migdali

migdal s. m., pl. migdali

migdal s. m., pl. migdali

MIGDAL s. (BOT.; Amygdalus communis) (prin Ban.) badim.

MIGDAL s. (BOT.; Amygdalus communis) (prin Ban.) badim.

migdal (migdali), s. m. – Pom fructifer mediteranean (Prunus amygdalus). – Mr. mighdală. Ngr. ἀμυγδάλον, prin intermediul sl. migdalŭ (Berneker, II, 55; Tiktin; Vasmer, Gr., 98), cf. ngr. μύγδαλο, alb. midhaljë, bg. mindal. – Der. migdală, s. f. (fructul migdalului). Cf. pricomigdală.

Prunus amygdalus Batsch (syn. P. communis Arcangeli: Amygdalus communis L.), « Migdal ». Specie originară din Siria pînă în nordul Africii. Înflorește primăvara, înaintea înfrunzirii. Flori roz sau albe, pînă la 5 cm diametru, caliciul campanulat, 1-2 pe un pedicel scurt. Frunze alungit-lanceolate, serate ori crenate, simple, nelobate, cu baza rotunjită, pețiol cca 2 cm lungime, glandulos. Arbore pînă la 8 m înălțime. Fruct alungit-eliptic, verde-cenușiu, pubescent.

MIGDÁL s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate sau îngust-ovale, cu flori albe sau trandafirii și cu fructe comestibile (Amygdalus communis). Un priiaten împlîntasă un migdal lîngă covrul lui. DOSOFTEI, V. S. februarie 74^v/4. O grădină cu feluri de pomi. . . pruni, migdali, castani. CR (1831), 148²/14. Migdalul, piersicul, prunul, cireșul, pentru dînșii au tot un nume. NEGRUZZI, S. I, 102, cf. BARONZI, L. 138. Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori. MACEDONSKI, O. I, 73. Tufele pitice de migdali, cu crenguțele numai petale trandafirii, care înveselesc privirea. SIMIONESCU, FL. 367, cf. 333. Am găsit migdali înfloriți. SADOVEANU. Z. C. 266. Un vîrtej bătu scurt dintr-o aripă, zvîrlind în pridvor clomburi de smochini și de migdal. id. O. XII, 112, cf. X, 410. 4 Migdal pitic (sau păsăresc) = mic arbust din familia rozaceelor, cu flori roz sau albe, cu fructe păroase; cais sălbatic (Amygdalus nana). Cf. BRANDZA, FL. 69, GRECESCU, FL. 194. Prin luminișurile din păduri, alăturea de soc, de porumbelul spinos, se văd și tufe de migdal pitic. SIMIONESCU, FL. 224, cf. 176. - Pl.: migdali. – Din slavonul мигдалъ.