MIGDÁL s. m. Pom fructifer din familia rozaceelor, cu frunze lanceolate sau îngust-ovale, cu flori albe sau trandafirii și cu fructe comestibile (Amygdalus communis). Un priiaten împlîntasă un migdal lîngă covrul lui. DOSOFTEI, V. S. februarie 74^v/4. O grădină cu feluri de pomi. . . pruni, migdali, castani. CR (1831), 148²/14. Migdalul, piersicul, prunul, cireșul, pentru dînșii au tot un nume. NEGRUZZI, S. I, 102, cf. BARONZI, L. 138. Pe sub migdali și pe sub roze S-au dus în umbră zîmbitori. MACEDONSKI, O. I, 73. Tufele pitice de migdali, cu crenguțele numai petale trandafirii, care înveselesc privirea. SIMIONESCU, FL. 367, cf. 333. Am găsit migdali înfloriți. SADOVEANU. Z. C. 266. Un vîrtej bătu scurt dintr-o aripă, zvîrlind în pridvor clomburi de smochini și de migdal. id. O. XII, 112, cf. X, 410. 4 Migdal pitic (sau păsăresc) = mic arbust din familia rozaceelor, cu flori roz sau albe, cu fructe păroase; cais sălbatic (Amygdalus nana). Cf. BRANDZA, FL. 69, GRECESCU, FL. 194. Prin luminișurile din păduri, alăturea de soc, de porumbelul spinos, se văd și tufe de migdal pitic. SIMIONESCU, FL. 224, cf. 176. - Pl.: migdali. – Din slavonul мигдалъ.