7 definiții pentru miezuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEZUITÓR, -OÁRE, miezuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor într-o turnătorie care pregătește miezul tiparelor în care se toarnă metalul topit. [Pr.: -zu-i-] – Miez + suf. -uitor.

MIEZUITÓR, -OÁRE, miezuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor într-o turnătorie care pregătește miezul tiparelor în care se toarnă metalul topit. [Pr.: -zu-i-] – Miez + suf. -uitor.

miezuitor, ~oare smf [At: CONTEMP. 1949, nr. 138, 7/2 / Pl: ~i, ~oare / E: miez + -(ui)tor] Muncitor care pregătește într-o turnătorie miezul tiparelor pentru turnare Si: (reg) miezar.

MIEZUITÓR, -OÁRE, miezuitori, -oare, s. m. și f. Muncitor într-o turnătorie, care pregătește miezul tiparelor în care se toarnă metalul topit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miezuitór (-zu-i-) s. m., pl. miezuitóri

miezuitór s. m. (sil. -zu-i-), pl. miezuitóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIEZUITÓR s. (reg.) miezar. (~ în turnătorie.)

MIEZUITOR s. (reg.) miezar. (~ în turnătorie.)

Intrare: miezuitor
  • silabație: mie-zu-i-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miezuitor
  • miezuitorul
  • miezuitoru‑
plural
  • miezuitori
  • miezuitorii
genitiv-dativ singular
  • miezuitor
  • miezuitorului
plural
  • miezuitori
  • miezuitorilor
vocativ singular
  • miezuitorule
plural
  • miezuitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miezuitor, -oare miezuitoare

  • 1. Muncitor într-o turnătorie care pregătește miezul tiparelor în care se toarnă metalul topit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: miezar

etimologie:

  • Miez + sufix -uitor.
    surse: DEX '98 DEX '09