MIEZUITÓR, -OÁRE s. m. și f. Muncitor într-o turnătorie, care pregătește miezul tiparelor pentru turnarea metalului topit; (regional) miezar. Lăcătuși, mecanici, sudori, electricieni, miezuitori, strungari. CONTEMP. 1949, nr. 138, 7/2. Miezuitoare la secția turnătorie. SCÎNTEIA, 960, nr. 4 862. – Pl.: miezuitori, -oare. -Miez + suf. -(ui)tor.