22 de definiții pentru mieuna mioni (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-.Var.: mioní vb. IV] – Din miau.

MIEUNÁ, pers. 3 miáună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-.Var.: mioní vb. IV] – Din miau.

mieuna vir [At: ANON. CAR. / V: (reg) miau~, ~uia (Pzi: 3 ~uiază), miona, zm~, (cscj) miaui, miauni, mieui (Pzi: mieuie), mioni (Pzi: 3 mionește, mione), miui / Pzi: 3 miau / E: miau] 1-2 (D. pisici) A scoate sunete specifice speciei Si: a miorlăi (1). 3-4 A imita mieunatul pisicii. 5-6 (Fig; d. oameni) A se văicări. 7-8 (Reg; d. unele animale) A scoate sunete ascuțite, prelungi.

MIEUNÁ, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate un mieunat. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.

A MIEUNÁ pers. 3 miáună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau

MIONÍ vb. IV v. mieuna.

mĭéun (est) și mĭáun (vest) v. intr. (d. mĭaŭ; it. miaulare, fr. miauler; alb. mĭaulis, mĭaunis, ngr. mĭaunizo; rus. mĭaúkatĭMĭeun, mĭeunĭ, mĭaună, în vest mĭaun, mĭaunĭ, mĭaună; să mĭeune. Cp. cu scheun). Fac „mĭaŭ”: pisica mĭaună de foame saŭ de durere, mĭeunam ca să înșel pisica. – În Serbia méun, a -í, în Ban. mionesc. V. mĭorlăĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mieuná (a ~) (mie-u-) vb., ind. prez. 3 miáună; conj. prez. 3 să miáune

mieuná vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miáun, 2 sg. miáuni, 3 sg. și pl. miáună; conj. prez. 3 sg. și pl. miáune

mieuna (ind. prez. 3 sg. și pl. miaună)

arată toate definițiile

Intrare: mieuna
  • silabație: mie-u-na info
verb (V24)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mieuna
  • mieunare
  • mieunat
  • mieunatu‑
  • mieunând
  • mieunându‑
singular plural
  • miaună
  • mieunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • miaun
(să)
  • miaun
  • mieunam
  • mieunai
  • mieunasem
a II-a (tu)
  • miauni
(să)
  • miauni
  • mieunai
  • mieunași
  • mieunaseși
a III-a (el, ea)
  • miaună
(să)
  • miaune
  • mieuna
  • mieună
  • mieunase
plural I (noi)
  • mieunăm
(să)
  • mieunăm
  • mieunam
  • mieunarăm
  • mieunaserăm
  • mieunasem
a II-a (voi)
  • mieunați
(să)
  • mieunați
  • mieunați
  • mieunarăți
  • mieunaserăți
  • mieunaseți
a III-a (ei, ele)
  • miaună
(să)
  • miaune
  • mieunau
  • mieuna
  • mieunaseră
verb (V334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mioni
  • mionire
  • mionit
  • mionitu‑
  • mionind
  • mionindu‑
singular plural
  • mione
  • mioniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mion
(să)
  • mion
  • mioneam
  • mionii
  • mionisem
a II-a (tu)
  • mioni
(să)
  • mioni
  • mioneai
  • mioniși
  • mioniseși
a III-a (el, ea)
  • mione
(să)
  • mione
  • mionea
  • mioni
  • mionise
plural I (noi)
  • mionim
(să)
  • mionim
  • mioneam
  • mionirăm
  • mioniserăm
  • mionisem
a II-a (voi)
  • mioniți
(să)
  • mioniți
  • mioneați
  • mionirăți
  • mioniserăți
  • mioniseți
a III-a (ei, ele)
  • mione
(să)
  • mione
  • mioneau
  • mioni
  • mioniseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mioni
  • mionire
  • mionit
  • mionitu‑
  • mionind
  • mionindu‑
singular plural
  • mionește
  • mioniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mionesc
(să)
  • mionesc
  • mioneam
  • mionii
  • mionisem
a II-a (tu)
  • mionești
(să)
  • mionești
  • mioneai
  • mioniși
  • mioniseși
a III-a (el, ea)
  • mionește
(să)
  • mionească
  • mionea
  • mioni
  • mionise
plural I (noi)
  • mionim
(să)
  • mionim
  • mioneam
  • mionirăm
  • mioniserăm
  • mionisem
a II-a (voi)
  • mioniți
(să)
  • mioniți
  • mioneați
  • mionirăți
  • mioniserăți
  • mioniseți
a III-a (ei, ele)
  • mionesc
(să)
  • mionească
  • mioneau
  • mioni
  • mioniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mieuna mioni

  • 1. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: miorlăi miorțăi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39.
      surse: DLRLC
    • Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • miau
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX