MIELUȘEL, -EA, -ICĂ, mielușei, -ele, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. (Pop.) Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

mielușauă sf vz mielușel

mielușică sf [At: MAT. FOLK. 3 / Pl: ~ici / E: mielușea css] 1-4 (Șhp) Mielușea (1-4). 5-6 (Bis) Mielușea (7-8).

MIELUȘEL (pl. -ei) sm., MIELUȘEA (pl. -șele) sf. 1 🐑 dim. MIEL, MIA: viteazul... se supuse ca un mielușel (ISP.); era blîndă și supusă ca o mielușea (CAR.) ¶ 2 MIELUȘEL 🌿 PAPANAȘI.

MIELUȘIȚĂ (pl. -țe), MIELUȘICĂ (pl. -șele) 🐑 MIELUȘEA.

MIELUȘEL, -EA, -ICĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

MIELUȘEL, -EA, mielușei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui miel. Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65. Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67. De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208. (În comparații) A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113.

mĭelușél, -eá s., pl. eĭ, ele. Mĭel saŭ mĭa mică.

mielușea/mielușică s. f., art. mielușeaua/mielușica, g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele, art. mielușelele

mielușea/mielușică s. f., art. mielușeaua/mielușica, g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele

!mielușică s. f., g.-d. art. mielușelei; pl. mielușele

mielușică v. mielușea

MIELUȘEA s. v. mioară.

MIELUȘEA s. (ZOOL.) mia, mioară, (pop.) mieluță.

MIELUȘEL s. v. mieluț.

mielușel, -ea s.m., s.f. I s.m., s.f. (zool.) mia, mieluș, mielușică, mielușor, mieluț, mioară, <reg.> mieluc, <înv.> mielușiță. Câțiva mielușei pasc pe pajiște. II (art.; relig. creștină) 1 s.m. (nm. pr.) Mielușelul Domnului = Mielușelul lui Dumnezeu = Fiul lui Dumnezeu (v. fiu), Fiul Omului (v. fiu), Galileanul, Hristos, Iisus, Iisus Galileanul, Iisus Hristos, Învățătorul (v. învățător), Mântuitorul (v. mântuitor), Mesia, Mielul Domnului (v. miel), Mielul lui Dumnezeu (v. miel), Nazareeanul (v. nazareean), Nazarineanul (v. nazarinean), Tămăduitorul (v. tămăduitor), <pop.> Izbăvitorul (v. izbăvitor), <înv.> Fiul Omenesc (v. fiu), <fig.> Lumină de la Lumină, Lumină din Lumină, <fig.; înv.> Leul (v. leu¹). 2 s.f. mielușeaua Domnului = martiră (v. martir²), mucenică (v. mucenic²), <astăzi rar> muceniță, <înv.> martoră (v. martor), mărturie, mărturisitoare (v. mărturisitor), nevoințată (v. nevoințat). III s.m. (bot.; reg.) 1 (la pl. mielușel) v. Ciuin. Odagaci. Săpunariță (Saponaria officinalis). 2 v. Papanaș (Trifolium arvense). 3 (în forma meloșel) v. Burete-de-conopidă (Clavaria coralloides). 4 (în forma meloșel) v. Creasta-cocoșului (v. creastă) (Clavaria flava). 5 (în forma meloșel) v. Rămurele (v. rămurea) (Clavaria botrytis). 6 (în forma meloșel) v. Tocmăgel (Clavaria crispula).

mielușică s.f. (zool.) mia, mielușă (v. mieluș), mielușea (v. mielușel), mieluță (v. mieluț), mioară, <reg.> mielucă (v. mieluc), <înv.> mielușiță.

MIELUȘEL s. (ZOOL.) mielușor, mieluț, (rar) mieluș.

MIELUȘÍCĂ s. f. v. mielușel.