13 definiții pentru mielușea / mielușică mielușică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. (Pop.) Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

mieluși sf [At: MAT. FOLK. 3 / Pl: ~ici / E: mielușea css] 1-4 (Șhp) Mielușea (1-4). 5-6 (Bis) Mielușea (7-8).

MIELUȘÉL, -EÁ, -ÍCĂ, mielușei, -ele, subst. 1. S. m. și f. Diminutiv al lui miel; mieluș, mielușor, mieluț. 2. S. m. pl. Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață. – Miel + suf. -ușel.

MIELUȘÉL, -EÁ, mielușei, -ele, s. m. și f. Diminutiv al lui miel. Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65. Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67. De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208. (În comparații) A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113.

mĭelușél, -eá s., pl. eĭ, ele. Mĭel saŭ mĭa mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mielușeá/mielușícă s. f., art. mielușeáua/mielușíca, g.-d. art. mielușélei; pl. mielușéle, art. mielușélele

mielușeá/mielușícă s. f., art. mielușeáua/mielușíca, g.-d. art. mielușélei; pl. mielușéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIELUȘEA s. (ZOOL.) mia, mioară, (pop.) mieluță.

MIELUȘEL s. (ZOOL.) mielușor, mieluț, (rar) mieluș.

Intrare: mielușea / mielușică
substantiv feminin (F153)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mielușea
  • mielușeaua
plural
  • mielușele
  • mielușelele
genitiv-dativ singular
  • mielușele
  • mielușelei
plural
  • mielușele
  • mielușelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mieluși
  • mielușica
plural
  • mielușele
  • mielușelele
genitiv-dativ singular
  • mielușele
  • mielușelei
plural
  • mielușele
  • mielușelelor
vocativ singular
plural

mielușel, -ea / -ică mielușea mielușică

  • 1. Diminutiv al lui miel.
    exemple
    • Boierul avea un mielușel. ISPIRESCU, L. 65.
      surse: DLRLC
    • Cînd primăvara vine se-nalță turturica; Aleargă mielușeaua; zîmbește floricica. BOLLIAC, O. 67.
      surse: DLRLC
    • De-oi pierde-o mielușea, Oi slugi un an pe ea Și de-oi pierde-un mielușel Oi slugi doi ani pe el. ALECSANDRI, P. P. 208.
      surse: DLRLC
    • în comparații A venit alt sergent-major, blînd ca un mielușel. PAS, Z. I 113.
      surse: DLRLC
  • 2. masculin (la) plural Ninsoare în formă de mici particule sferice; ploaie cu gheață.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Miel + sufix -ușel.
    surse: DEX '09 DEX '98