2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIELÍTĂ, mielite, s. f. Boală care constă în inflamarea nervilor mielinici. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myélite.

MIELÍTĂ, mielite, s. f. Boală care constă în inflamarea nervilor mielinici. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myélite.

mieli sf [At: BIANU, D. S. / P: mi-e~ / Pl: ~te / E: fr myèlite] Boală constând în inflamarea nervilor mielinici. corectată

MIELÍTĂ s. f. Boală a măduvei spinării. – Pronunțat: mi-e-.

MIELÍTĂ s.f. Inflamație a măduvei osoase și a măduvei spinării. [Pron. mi-e-. / < fr. myélite, cf. gr. myelos – măduvă].

MIELÍTĂ1 s. f. inflamație a măduvei osoase sau a măduvei spinării. (< fr. myélite)

MIELÍTĂ ~e f. med. Inflamație a măduvei spinării. ~ cronică. ~ acută. [Sil. mi-e-] /<fr. myélite

MIEL(O)-, -MIELÍE, -MIELÍTĂ elem. „măduvă”. (< fr. myél/o/-, -myélie, -myélite, cf. gr. myelos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mielítă (mi-e-) s. f., g.-d. art. mielítei; pl. mielíte

mielítă s. f. (sil. mi-e-), pl. mielíte

Intrare: mielită (s.f.)
mielită1 (s.f.) substantiv feminin
  • silabație: mi-e- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mieli
  • mielita
plural
  • mielite
  • mielitele
genitiv-dativ singular
  • mielite
  • mielitei
plural
  • mielite
  • mielitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mielită (suf.)
mielită2 (suf.) element de compunere sufix
sufix (I7-S)
  • mieli

mielită (s.f.)

  • 1. Boală care constă în inflamarea nervilor mielinici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: