10 definiții pentru micuțel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț.Micuț + suf. -el.

MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Pop.) Diminutiv al lui micuț.Micuț + suf. -el.

micuțel, ~ea [At: LM / Pl: ~ei, ~e / E: micuț + -el] 1-36 a (Pop; șhp) Micșor (1-36). 37 smf (Îlav) De ~ea De micuț (37).

MICUȚÉL, -EÁ, micuței, -ele, adj. (Regional) Diminutiv al lui mic2. Am un neică micuței, Dă-mă, mamă, după el. HODOȘ, P. P. 74. Dar lelița micuțea, Rupe gardul pe colea. id. ib. 169. Omul micuțel Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 1.

MICUTEL adj. (Ban.) Mititel. Mikutel. Parvulus. AC, 353. Exiguus. Mikutel. Aprocska. LEX. MARS., 203. Parvulus. Mikutel. Aprocska. LEX. MARS., 233. Etimologie: cf. micuțel.

mititél, -ícă adj., pl. eĭ, ele (dim. d. mic, de unde s’a făcut micuțel, apoĭ, supt infl. altor cuvinte, micutel [Hațeg], apoĭ mitutel [Cor. și azĭ în Tel.], apoĭ mititel; în Maram. și pititel). Fam. Foarte mic: un copil (orĭ un om) mititel, o căruță mititică. S. m. Copil, copilaș: are doĭ mititeĭ. Fig. Iron. Dracu, diavolu, michiduță: mititelu l-a’ndemnat să vie. Cîrnăcĭor fără peliță compus numaĭ din carne tocată căreĭa i s’a dat forma de cîrnaț. Exclamativ: mititelu! mititica! săracu, drăguțu (epitet adresat unuĭ copil cînd s’a lovit și vreĭ să-l mîngîĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micuțél (pop.) adj. m., pl. micuțéi; f. micuțeá, pl. micuțéle

micuțél adj. m., pl. micuțéi; f. sg. micuțeá, pl. micuțéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MICUȚÉL adj. v. micuț, mititel.

Intrare: micuțel
micuțel adjectiv
adjectiv (A67)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micuțel
  • micuțelul
  • micuțelu‑
  • micuțea
  • micuțeaua
plural
  • micuței
  • micuțeii
  • micuțele
  • micuțelele
genitiv-dativ singular
  • micuțel
  • micuțelului
  • micuțele
  • micuțelei
plural
  • micuței
  • micuțeilor
  • micuțele
  • micuțelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

micuțel

  • 1. popular Diminutiv al lui micuț.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mititel (adj.)
  • diferențiere Diminutiv al lui mic.
    exemple
    • Am un neică micuțel, Dă-mă, mamă, după el. HODOȘ, P. P. 74.
      surse: DLRLC
    • Dar lelița micuțea, Rupe gardul pe colea. HODOȘ, P. P. 169.
      surse: DLRLC
    • Omul micuțel Face gardul frumușel (Acul). GOROVEI, C. 1.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Micuț + sufix -el.
    surse: DEX '09 DEX '98