mititel, -ea adj., s.m. I adj. (despre ființe, obiecte etc.) micuț, mititică, <pop.> micșor, micșorel, micșorică, micutel, micuțel, micuțică, <reg.> michiț, mititioc, <fran.> mignon. Copiilor mititei trebuie să li se dea multă dragoste și atenție. Îi plac bibelourile mititele. II s.m. 1 (culin.) mic. Au fost la restaurant și au mâncat mititei. 2 (art. mititelul; pop.; eufem.) v. Demon. Diavol. Drac. Duh al întunericului. Duh al răului. Duh necurat. Duh rău. Necuratul (v. necurat). Satană. Spirit al întunericului. Spirit al răului. Spirit necurat. Spirit rău. Tartor. 3 (anat.; glum. sau iron.) v. Falus. Membru. Membru viril. Organ genital masculin (v. organ¹). Penis.