MICROCOSMOS, microcosmosuri, s. n. 1. (Fiz.) Lumea obiectelor microscopice, a moleculelor și a atomilor, a particulelor elementare etc. 2. (În filosofia medievală și a Renașterii) Omul sau organismul omenesc, considerat ca o reprezentare redusă a Universului; lumea interioară a omului. [Var.: microcosm s. n.] – Din fr. microcosme, lat. microcosmus.

microcosmos sn vz microcosm

MICROCOSMOS s. n. v. microcosm.

MICROCOSMOS s.n. v. microcosm.

MICROCOSM s. n. v. microcosmos.

microcosm sn [At: EPISCUPESCU, O. Î. 298/20 / V: ~os / Pl: (rar) ~uri / E: ngr μιϰροϰόσμος, fr microcosme] 1 Om, considerat ca o reprezentare redusă a universului. 2 Lume interioară a omului. 3 Reprezentare redusă a universului, a pământului, a societății. 4 Lume a obiectelor submicroscopice.

MICROCOSM, (rar) microcosmuri, s. n. (Livr.) Reprezentare redusă a Universului. ♦ Omul, considerat ca o reprezentare redusă a Universului; lumea interioară a omului. [Var.: microcosmos s. n.] – Din fr. microcosme, lat. microcosmus.

MICROCOSM, (rar) microcosmuri, s. n. (Livresc, în opoziție cu macrocosm) Universul în dimensiuni miniaturale. (Fig.) Sînt miliarde de fire de pămînt care pornesc cu apele Oltului, ca într-o cale lactee de nebuloase și microcosmuri de humă. BOGZA, C. O. 139.

MICROCOSM s.n. (op. macrocosm) 1. Universul gîndit la dimensiuni reduse. ♦ Lumea obiectelor submicroscopice, a atomilor și a particulelor elementare. 2. Omul, considerat ca o reprezentare redusă a universului; lumea interioară a omului. [Var. microcosmos s.n. / cf. fr. microscosmos, lat., gr. microcosmos < gr. mikros – mic, kosmos – lume].

MICROCOSM s. n. 1. universul gândit la dimensiuni reduse. 2. lumea obiectelor submicroscopice. 3. omul, considerat ca o reprezentare redusă a universului. (< fr. microcosmos, lat. microcosmus, gr. mikrokosmos)

MICROCOSM n. 1) Imagine a lumii cu dimensiuni reduse; microunivers. 2) Univers al omului ca parte componentă a lumii; microunivers. /<fr. microcosme, lat. microcosmus

microcosm n. lume în miniatură: omul a fost numit un microcosm.

*microcózm n., pl. urĭ (vgr. mikrókosmos, d. mikrós, mic, și kósmos, lume). Lume mică, rezumat al lumiĭ.

microcosmos (desp. mi-cro-) s. n., pl. microcosmosuri

!microcosmos (mi-cro-) s. n., pl. microcosmosuri

microcosm s. n. (sil. -cro-), pl. microcosmuri

microcosm

MICROĆOSMOS (< fr., lat.) s. n. 1. (FIZ.) Lumea obiectelor submicroscopice, a moleculelor și atomilor, a particulelor elementare etc., în care se petrec fenomene calitativ diferite de cele din lumea obiectelor macroscopice. 2. (În filozofia medievală și a Renașterii) Termen folosit pentru a desemna omul sau organismul omenesc, considerat ca un „mic univers”, analog cu macrocosmosul, cu Universul.

MICROCOSMOS s. n. v. microcosm.