8 definiții pentru micoriză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICORÍZĂ, micorize, s. f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize.

MICORÍZĂ, micorize, s. f. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci. – Din fr. mycorhize.

micori sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr mycorhize] Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci.

MICORÍZĂ s.f. (Biol.) Conviețuire stabilă între anumite ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. [< fr. mycorhise, cf. gr. mykes – ciupercă, rhiza – rădăcină].

MICORÍZĂ s. f. asociație simbiotică între ciuperci și rădăcinile plantelor superioare. (< fr. mycorhise)

MICORÍZĂ f. biol. Conviețuire stabilă între anumite categorii de ciuperci și rădăcinile unor plante superioare (stejarul, mesteacănul, bradul etc.). /<fr. mycorhise


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micoríză s. f., g.-d. art. micorízei; pl. micoríze

micoríză s. f., g.-d. art. micorízei; pl. micoríze


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MICO- „ciuperci, fungi”. ◊ gr. mykes „ciupercă” > fr. myco-, germ. myko-, engl. myco- > rom. mico-.~cenoză (v. -cenoză1), s. f., asociație de ciuperci din cadrul unei biocenoze; ~derme (v. -derm), s. f. pl., ciuperci filamentoase artrospore, cu aspect fragmentat, care vegetează normal în contact cu aerul; ~ftoră (v. -ftor), s. f., ciupercă ce se hrănește pe o altă ciupercă, fiind sau nu parazită; ~genetic (v. -genetic), adj., referitor la stadiul genetic al ciupercilor; ~litic (v. -litic2), adj., care distruge ciupercile; ~liză (v. -liză), s. f., distrugere a ciupercilor sub acțiunea agenților externi; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ciupercilor; sin. micetologie; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ciupercilor din timpurile geologice; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., grup de microorganisme, intermediare între bacterii și virusuri; ~riză (v. -riză1), s. f., legătură simbiotică dintre miceliile unor ciuperci și rădăcinile plantelor superioare; ~sociologie (v. socio-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul comunităților micologice; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește dezvoltarea ciupercilor; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de preparate microscopice cu ciuperci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea extractelor de ciuperci în scop terapeutic; ~terofite (v. tero-1, v. -fit), s. f. pl., ciuperci cu viață scurtă; ~trofe (v. -trof), adj., s. f. pl., (plante) care trăiesc în simbioză cu unele specii de ciuperci; ~trofic (v. -trofic), adj., (despre plante) care se nutrește în simbioză cu unele specii de ciuperci.

Intrare: micoriză
micoriză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micori
  • micoriza
plural
  • micorize
  • micorizele
genitiv-dativ singular
  • micorize
  • micorizei
plural
  • micorize
  • micorizelor
vocativ singular
plural

micoriză

  • 1. Simbioză a rădăcinii plantelor superioare cu miceliul unei ciuperci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: