26 de definiții pentru minciog

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINCIOG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, agățată de un băț, folosită pentru a scoate din apă peștele prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioage] – Cf. ucr. misok „săculeț”.

minciog sn [At: DAMÉ, T. 124 / V: (reg) micioc, miciog, miciop, ~oc, ~ngioc, ~nșog / Pl: ~uri, ~oge / E: ns cf ucr мiшoк „săculeț”] Plasă în formă de coșuleț având o coadă lungă, cu care se scoate din apă peștele prins în undiță sau în năvod Si: (reg) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, ritișor, rociu, tărăbuc, târbof.

MINCIOG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioage] – Cf. ucr. misok „săculeț”.

MINCIOG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un cerc prevăzut cu o prăjină drept coadă și folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu undița; ciorpac. (Atestat în forma regională mingioc) Cînd e dragostea mai dulce Ia mingiocul și se duce. Și se plimbă prin ostrețe. TEODORESCU, P. P. 305. – Variantă: mingioc s. n.

MINCIOG ~uri n. Unealtă de pescuit constând dintr-o plasă mică, în formă de coșuleț, prinsă de un băț; ciorpac. [Pl. și mincioage] /cf. ucr. mišok

minciog n. ciorpac de prins pește. [Tras din mince, după forma acestei plase în formă de sac].

micĭóc și -óg (Mold.) și mincĭóc și (maĭ des) -óg (Mold. Munt.) n., pl. oace, oage (rut. mišok, săculeț, d. mih, sac, burduf; rus. mĭehŭ, mĭešok. V. meșină). Tîrboc mic purtat c’o singură mînă de prins peștĭ micĭ orĭ de scos din năvod peștele deja prins orĭ din apă un pește maĭ mare prins în undiță ca să nu i se rupă buza pin zmuncitură și să scape. V. cĭorpac, sac, stricnea.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!minciog s. n., pl. mincioguri

minciog s. n., pl. mincioguri/mincioage

minciog s.n., pl. mincioguri / mincioage

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MINCIOG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, târboc, (Ban.) ritișor. (Scoate peștele din apă cu ~ul.)

MINCIOG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, tîrboc, (Ban.) ritișor. (Scoate peștele din apă cu ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mincioc (-curi), s. n. – Vîrșă de pescuit. – Var. micioc, mi(n)ciog. Rut. mišok „sac” (Scriban). Der. din sl. mesti „a agita” (Tiktin) pare mai puțin probabilă. În Mold.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MINCIOG s. n. Plasă în formă de coșuleț avînd coadă (lungă) de lemn, cu care se scoate din apă peștele prins în undiță sau în năvod; (regional) ciorpac, răcea, tîrbof, rociu, tărăbuc, meredeu, miridov, ritișor. Cf. DAMÉ, T. 124, ANTIPA, P. 375, PAMFILE, I. C. 68, CHIRIȚESCU, GR. 251. Dacă nu avem minciogul de sprijinit la îndemînă, ne putem servi de un cîrlig cu care . . . apucăm de urechi [peștele] și-l aruncăm afară. ATILA, P. 75, cf. NOM. MIN. I, 28, H I 297, II 322, III 309, V 4, 381, VII 483, XII 117, XIV 59, 446. Cînd e dragostea mai dulce Ie mingiocul și se duce. TEODORESCU, P. P. 305, cf. ARH. FOLK. IV, 132, ALR I 1 737/677, 684, 727, 898, ALR II 6 249/899. - Pl.: mincioguri și mincioage. – Și: (regional) mincióc (MAT. FOLK. 876), mingióc, minșóg (VALIAN, V., PONTBRIANT, D.), miciog (CV 1 949, nr. 7, 33), micióc (SCRIBAN, D.), micióp (H III 49) s. n. – Cf. ucr. м и ш о к „săculeț”.

Intrare: minciog
minciog1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciog
  • minciogul
  • minciogu‑
plural
  • mincioguri
  • minciogurile
genitiv-dativ singular
  • minciog
  • minciogului
plural
  • mincioguri
  • minciogurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mingioc
  • mingiocul
plural
  • mingiocuri
  • mingiocurile
genitiv-dativ singular
  • mingioc
  • mingiocului
plural
  • mingiocuri
  • mingiocurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mincioc
  • minciocul
  • minciocu‑
plural
  • minciocuri
  • minciocurile
genitiv-dativ singular
  • mincioc
  • minciocului
plural
  • minciocuri
  • minciocurilor
vocativ singular
plural
minciog2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • minciog
  • minciogul
  • minciogu‑
plural
  • mincioage
  • mincioagele
genitiv-dativ singular
  • minciog
  • minciogului
plural
  • mincioage
  • mincioagelor
vocativ singular
plural
miciog
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
micioc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miciop
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

minciog, minciogurisubstantiv neutru

  • 1. Mică plasă în formă de coșuleț, agățată de un băț, folosită pentru a scoate din apă peștele prins cu năvodul sau cu undița. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cînd e dragostea mai dulce Ia mingiocul și se duce. Și se plimbă prin ostrețe. TEODORESCU, P. P. 305. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.