miceliu sn [At: SĂVULESCU, M. U. I, 51 / Pl: ~ii / E: fr mycélium, ger Mycellium] Sistem de filamente subțiri și ramificate, care alcătuiește aparatul vegetativ al majorității ciupercilor.

MICELIU, micelii, s. n. Rețea de fire subțiri formată din germinarea sporilor.

MICELIU s.n. Aparatul vegetativ al unor ciuperci, care se prezintă sub forma unui tal filamentos. [Pron. -liu. / < fr. mycélium, germ. Mycellium].

MICELIU, micelii, s. n. Aparat vegetativ al ciupercilor, format din filamente¹ tubulare. (din fr. mycélium)

MICELIU ~i n. Rețea de filamente care alcătuiesc aparatul vegetativ al ciupercilor. /<fr. mycélium

miceliu [liu pron. lĭu] s. n., art. miceliul; pl. micelii, art. miceliile (desp. -li-i-)

miceliu [liu pron. lĭu] s. n., art. miceliul; pl. micelii, art. miceliile (-li-i-)

miceliu s. n. [-liu pron. -liu], art. miceliul; pl. micelii, art. miceliile (sil. -li-i-)

MICÉLIU s. n. Sistem de filamente subțiri și ramificate, care alcătuiește aparatul vegetativ al majorității ciupercilor. Fuziunea se poate face. . . între două celule întîmplătoare ale miceliului. SĂVULESCU, M. U. I, 51, cf. 103, LTR². - Pl.: micelii. – Din fr. mycélium, germ. Mycellium.