micașist sn [At: COBÎLCESCU, G. 31/7 / S și: ~ashist, micasihst / Pl: ~uri / E: fr micaschiste] Rocă în structura căreia intră straturi paralele de mică² și de cuarț.

MICAȘIST, micașisturi, s. n. Rocă metamorfică stratificată, alcătuită (în cea mai mare parte) din mică² și cuarț. A prezentat adunării... rotocoale de micașist și de piatră văroasă, ciocace și bulgări de silex. ODOBESCU, S. II 138.

MICAȘIST s.n. Rocă metamorfică compusă din cuarț și mică. [< fr. micachiste].

MICAȘIST s. n. rocă metamorfică cu textură șistoasă, din foi de mică, separată de mici cristale cu cuarț. (< fr. micachiste)

micașist s. n., pl. micașisturi

micașist s. n., pl. micașisturi

micașist s. n., pl. micașisturi

MICAȘÍST (< fr.) s. n. Rocă metamorfică șistoasă, alcătuită în special din mice (biotit, muscovit) și cuarț, uneori graniți, amfiboli, grafit, staurolit, disten etc. și formată prin procesul de metamorfism regional, în condițiile unei presiuni litostatice și temperaturi moderate, dar al unui stres (presiune orientată) ridicat (în mezozonă).

MICAȘÍST s. n. Rocă în structura căreia intră straturi paralele de mică² și de cuarț. Micasihstul. . . e o stîncă ce se compune din mică . . . și din cvarț. COBÎLCESCU, G. 31/7, cf. 19/5, I. IONESCU, M. 49, ANTONESCU, D. Rotocoale de micashist. ODOBESCU, S. II, 138, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CANTUNIARI, L. M. 151. - Scris și: micashist, micasihst. – Pl.: micașisturi. – Din fr. micaschiste.