MICAȘÍST s. n. Rocă în structura căreia intră straturi paralele de mică² și de cuarț. Micasihstul. . . e o stîncă ce se compune din mică . . . și din cvarț. COBÎLCESCU, G. 31/7, cf. 19/5, I. IONESCU, M. 49, ANTONESCU, D. Rotocoale de micashist. ODOBESCU, S. II, 138, cf. BARCIANU, ALEXI, W., CANTUNIARI, L. M. 151. - Scris și: micashist, micasihst. – Pl.: micașisturi. – Din fr. micaschiste.