10 definiții pentru mezon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEZÓN, mezoni, s. m. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului. – Din fr. méson, germ. Meson.

MEZÓN, mezoni, s. m. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului. – Din fr. méson, germ. Meson.

mezon sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr méson, ger Meson, eg meson] (Fiz) Particulă elementară instabilă de materie, cu masă intermediară între cea a electronului și cea a protonului.

MEZÓN s.m. Particulă elementară, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului, care intră în componența nucleului atomic. [Cf. fr. méson, engl. meson].

MEZÓN s. m. particulă elementară instabilă, cu masa intermediară între cea a electronului și cea a protonului; mezotron. (< fr. méson, germ. Meson)

MEZÓN ~i m. Particulă elementară cu masa între cea a electronului și cea a protonului. /<fr. méson, germ. Meson


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MEZÓN s. (FIZ.) 1. mezotron. 2. mezon K v. kaon; mezon µ v. miuon; mezon p v. pion.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MEZÓN (< fr.; germ. {i}; {s} mezo-) s. m. (FIZ.) 1. Particulă elementară (boson) instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa de repaus cuprinsă între cea a electronului și cea a protonului; se cunosc mezoni μ (miuoni), mezoni π (pioni) și mezonul K (kaoni). 2. Denumire generică dată mezonilor π și K, cu masa de repaus cuprinsă între cea a leptonilor și cea a barionilor.

Intrare: mezon
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezon
  • mezonul
  • mezonu‑
plural
  • mezoni
  • mezonii
genitiv-dativ singular
  • mezon
  • mezonului
plural
  • mezoni
  • mezonilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mezon

  • 1. Particulă elementară instabilă, neutră sau cu sarcină electrică, având masa cuprinsă între masa electronului și cea a protonului și care intră în componența nucleului atomic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: mezotron
    • 1.1. Mezon K. Vezi kaon (1.).
      surse: Sinonime
    • 1.2. Mezon μ. Vezi miuon (1.).
      surse: Sinonime
    • 1.3. Mezon p. Vezi pion (1.).
      surse: Sinonime

etimologie: