mezenchim sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr mésenchyme] Țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate înglobate într-o substanță omogenă și din care se formează ulterior vasele sangvine și limfatice, țesutul conjunctiv etc.

MEZENCHÍM s.n. (Biol.) Țesut conjunctiv embrionar care intră în alcătuirea mezodermului. [< fr. mésenchyme, cf. gr. mesos – mijlociu, enchyma – amestec].

MEZENCHÍM s. n. țesut conjunctiv embrionar derivat din mezoderm. (< fr. mésenchyme)

mezenchim (desp. me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezenchime

!mezenchim (me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezenchime

mezenchím s. n. (sil. mf. mez-), pl. mezenchíme

MEZ-, v. MEZO-. □ ~arh (v. -arh), adj., (despre un fascicul lemnos) la care protoxilemul ocupă o poziție centrală, fiind înconjurat de metaxilem; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mijlocie a encefalului situată deasupra protuberanței inelare; ~encefalotomie (v. -encefalo-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a tractului spinotalamic la nivelul mezencefalului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, intrînd în alcătuirea mezodermului; ~enter (v. -enter), s. n., membrană a peritoneului care leagă intestinul subțire de peretele abdominal posterior.