METROLOG, -Ă, metrologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în metrologie; persoană care lucrează în metrologie. – Din fr. métrologue.

metrolog, ~ă smf [At: NOM. PROF. 29 / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr métrologue] 1 Specialist în metrologie (1). 2 Persoană care lucrează în metrologie (2).

metrologie sf [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~ii / E: fr métrologie] I Parte a fizicii care se ocupă cu măsurările precise, cu stabilirea unităților de măsură și cu procedeele de măsurare a mărimilor fundamentale ale sistemelor de unități. 2 Totalitate a activităților legale și administrative privitoare la măsurări, la etaloane, la aparate și instrumente de măsură, precum și la supravegherea aplicării lor în economie.

METROLOG, -Ă, metrologi, -ge, s. m. și f. Specialist în metrologie; persoană care lucrează în metrologie. – Din fr. métrologue.

METROLOGIE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu stabilirea unităților de măsuri și greutăți și cu procedeele de măsurare a mărimilor fizice.

METROLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în metrologie. [< fr. métrologue].

METROLOGIE s.f. 1. Parte a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice. 2. Totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc. [Gen. -iei. / < fr. métrologie, cf. gr. metron – măsură, logos – știință].

METROLOG, -Ă s. m. f. specialist în metrologie. (< fr. métrologue)

METROLOGIE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice. 2. totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc. (< fr. métrologie)

METROLOGIE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul unităților de măsură și al metodelor de măsurare precisă. /<fr. métrologie

metrologie f. 1. cunoașterea greutăților și măsurilor; 2. tractat despre această știință.

*metrologíe f. (metru și -logie). Știința măsurilor și greutăților. Carte care cuprinde această știință.

metrolog (desp. me-tro-) s. m., pl. metrologi

metrologie (desp. me-tro-) s. f., art. metrologia, g.-d. metrologii, art. metrologiei

metrolog (me-tro-) s. m., pl. metrologi

metrologie (me-tro-) s. f., art. metrologia, g.-d. metrologii, art. metrologiei

metrolog s. m. (sil. -tro-), pl. metrologi

metrologie s. f. (sil. -tro-), art. metrologia, g.-d. metrologii, art. metrologiei

METRO-₂ „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru₁), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.

METROLÓG s. m. Specialist în metrologie; persoană care lucrează în metrologie. Cf. NOM. PROF. 29. Una din sarcinile de bază ale cadrelor de metrologi. . . este tocmai unificarea și controlul permanent al aparatelor de măsurat. SCÎNTEIA, 1961, nr. 4 850. - Pl.: metrologi. – Din fr. métrologue.

METROLOGIE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurările precise, cu stabilirea unităților de măsură și cu procedeele de măsurare a mărimilor fundamentale ale sistemelor de unități; totalitatea activităților (legale și administrative) privitoare la măsurări, la etaloane, la aparate și instrumente de măsură, precum și la supravegherea aplicării lor în economie. Cf. PROT.-POP., N. D., COSTINESCU, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. S-a creat o rețea metrologică coordonată de Oficiul de stat pentru metrologie. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 850. Jos, la subsol, e. o mică parte a acestei secții de metrologie, ce pare un institut de cercetare plasat în incinta unei uzine. V. ROM. august 1961, 75. - Din fr. métrologie.