11 definiții pentru „metrologie”   declinări

METROLOGÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurările precise, cu stabilirea unităților și cu procedeele de măsură etc. ♦ Totalitatea activităților (legale și administrative) privitoare la măsurări, la etaloane, la aparate și instrumente de măsură, precum și la supravegherea folosirii lor economice. – Din fr. métrologie.

METROLOGÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu măsurările precise, cu stabilirea unităților și cu procedeele de măsură etc. ♦ Totalitatea activităților (legale și administrative) privitoare la măsurări, la etaloane, la aparate și instrumente de măsură, precum și la supravegherea folosirii lor economice. – Din fr. métrologie.

METROLOGÍE s. f. Parte a fizicii care se ocupă cu stabilirea unităților de măsuri și greutăți și cu procedeele de măsurare a mărimilor fizice.

metrologíe (me-tro-) s. f., art. metrología, g.-d. metrologíi, art. metrologíei

metrologíe s. f. (sil. -tro-), art. metrología, g.-d. metrologíi, art. metrologíei

METROLOGÍE s.f. 1. Parte a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice. 2. Totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc. [Gen. -iei. / < fr. métrologie, cf. gr. metron – măsură, logos – știință].

METROLOGÍE s. f. 1. ramură a fizicii care studiază unitățile de măsură și metodele de măsurare a mărimilor fizice. 2. totalitatea activităților legate de măsurători, etaloane etc. (< fr. métrologie)

METROLOGÍE f. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul unităților de măsură și al metodelor de măsurare precisă. /<fr. métrologie

metrologie f. 1. cunoașterea greutăților și măsurilor; 2. tractat despre această știință.

*metrologíe f. (metru și -logie). Știința măsurilor și greutăților. Carte care cuprinde această știință.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METRO-2 „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-.~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru1), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.