14 definiții pentru metodologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METODOLOGÍE, metodologii, s. f. 1. Parte a filosofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere. 4. Metodă (2). – Din fr. méthodologie.

metodologie sf [At: MAIORESCU, L. 103 / Pl: ~ii / E: fr méthodologie] 1 Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor folosite în știința modernă. 2 Ansamblu al metodelor de cercetare folosite într-o anumită știință Si: (imp) metodă (5).

METODOLOGÍE s. f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere. 4. Metodă (2). – Din fr. méthodologie.

METODOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă de metodele cercetării științifice; totalitatea procedeelor, a metodelor de cercetare folosite într-o știință.

METODOLOGÍE s.f. 1. Parte a filozofiei care se ocupă cu analiza metodelor folosite în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință. 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate. [Gen. -iei. / < fr. méthodologie, cf. gr. methodos – metodă, logos – studiu].

METODOLOGÍE s. f. 1. parte a filozofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor în știința modernă; știință și teorie despre metodă. 2. ansamblul metodelor de cercetare într-o anumită știință. (< fr. méthodologie)

METODOLOGÍE f. 1) Compartiment al filozofiei care se ocupă cu studiul metodelor de cercetare proprii unei științe. 2) Metodă de cunoaștere caracterizată printr-un grad maxim de generalizare. /<fr. méthodologie

metodologie f. partea științei ce se ocupă cu metoda.

*metodologíe f. (d. metodă și -logie). Metodică, partea uneĭ științe care se ocupă de metoda eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!metodologíe s. f., art. metodología, art. metodologíei; (tipuri) pl. metodologíi, art. metodologíile

metodologíe s. f., art. metodología, g.-d. metodologíi, art. metodologíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METODOLOGÍE s. metodă. (A aplica o nouă ~.)

METODOLOGIE s. metodă. (A aplica o nouă ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

METODO- „cale, metodă”. ◊ gr. methodos „drum, mijloc” > fr. méthodo-, germ. id., engl. id. > rom. metodo-.~logie (v. -logie1), s. f., parte a filozofiei avînd ca obiect analiza metodelor folosite în știința modernă; sin. știință și teorie despre metodă.

Intrare: metodologie
metodologie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metodologie
  • metodologia
plural
  • metodologii
  • metodologiile
genitiv-dativ singular
  • metodologii
  • metodologiei
plural
  • metodologii
  • metodologiilor
vocativ singular
plural

metodologie

  • 1. Parte a filosofiei care se ocupă cu analiza teoretică a metodelor de cunoaștere.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. Totalitatea metodelor de cercetare folosite într-o știință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Metodă de cunoaștere cu maximum de generalitate; metoda cea mai generală de cunoaștere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. Metodă.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: metodă

etimologie: