5 definiții pentru metocar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METOCÁR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.

METOCÁR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.

metocar sm [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 132 / V: (înv) ~oșar / Pl: ~i / E: metoc + -ar] Călugăr însărcinat de către o mănăstire cu administrarea unui metoc, în special a caselor care aparțin unei mănăstiri.

METOCÁR, metocari, s. m. Călugăr însărcinat cu purtarea de grijă a unui metoc; îngrijitor al caselor sau dependințelor unei mănăstiri. I se dă slujba de metocar, adică îngrijitor al caselor pe care mănăstirea le are în București. STĂNOIU, C. I. 8.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: metocar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metocar
  • metocarul
  • metocaru‑
plural
  • metocari
  • metocarii
genitiv-dativ singular
  • metocar
  • metocarului
plural
  • metocari
  • metocarilor
vocativ singular
  • metocarule
  • metocare
plural
  • metocarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metocar

  • 1. Călugăr care are în grija lui un metoc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • I se dă slujba de metocar, adică îngrijitor al caselor pe care mănăstirea le are în București. STĂNOIU, C. I. 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Metoc + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09