9 definiții pentru metocar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METOCAR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.

METOCAR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.

metocar sm [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 132 / V: (înv) ~oșar / Pl: ~i / E: metoc + -ar] Călugăr însărcinat de către o mănăstire cu administrarea unui metoc, în special a caselor care aparțin unei mănăstiri.

METOCAR, metocari, s. m. Călugăr însărcinat cu purtarea de grijă a unui metoc; îngrijitor al caselor sau dependințelor unei mănăstiri. I se dă slujba de metocar, adică îngrijitor al caselor pe care mănăstirea le are în București. STĂNOIU, C. I. 8.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METOCÁR s. m. Călugăr însărcinat (de către o mănăstire) cu administrarea unui metoc, în special a caselor care aparțin unei mănăstiri. Metoșarii, cine unde va hi pus să socotească, să nevoiască foarte cu socotință, prentru agonisita sventei mănăstiri (a. 1 626). I. BIANU, D. R. 132, cf. COSTINESCU. I se dă slujba de metocar, adică îngrijitor al caselor pe care mănăstirea le are in București. STĂNOIU, C, I. 8, cf. CHEST. II 436/223 a. - Pl.: metocari. – Și: (învechit) metoșár s. m. – Metoc + suf. -ar.Metoșar < metoașe (pl. lui metoh) + suf. -ar.

Intrare: metocar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metocar
  • metocarul
  • metocaru‑
plural
  • metocari
  • metocarii
genitiv-dativ singular
  • metocar
  • metocarului
plural
  • metocari
  • metocarilor
vocativ singular
  • metocarule
  • metocare
plural
  • metocarilor
metoșar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metocar, metocarisubstantiv masculin

  • 1. Călugăr care are în grija lui un metoc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I se dă slujba de metocar, adică îngrijitor al caselor pe care mănăstirea le are în București. STĂNOIU, C. I. 8. DLRLC
etimologie:
  • Metoc + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.