opțiuni
  • info

9 definiții pentru metocar

Explicative DEX

METOCAR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.

METOCAR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar.

metocar sm [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 132 / V: (înv) ~oșar / Pl: ~i / E: metoc + -ar] Călugăr însărcinat de către o mănăstire cu administrarea unui metoc, în special a caselor care aparțin unei mănăstiri.

METOCAR, metocari, s. m. Călugăr însărcinat cu purtarea de grijă a unui metoc; îngrijitor al caselor sau dependințelor unei mănăstiri. I se dă slujba de metocar, adică îngrijitor al caselor pe care mănăstirea le are în București. STĂNOIU, C. I. 8.

metoșar sm vz metocar

Ortografice DOOM

metocar s. m., pl. metocari

metocar s. m., pl. metocari

metocar s. m., pl. metocari

Tezaur

METOCÁR s. m. Călugăr însărcinat (de către o mănăstire) cu administrarea unui metoc, în special a caselor care aparțin unei mănăstiri. Metoșarii, cine unde va hi pus să socotească, să nevoiască foarte cu socotință, prentru agonisita sventei mănăstiri (a. 1 626). I. BIANU, D. R. 132, cf. COSTINESCU. I se dă slujba de metocar, adică îngrijitor al caselor pe care mănăstirea le are in București. STĂNOIU, C, I. 8, cf. CHEST. II 436/223 a. - Pl.: metocari. – Și: (învechit) metoșár s. m. – Metoc + suf. -ar. – Metoșar < metoașe (pl. lui metoh) + suf. -ar.

METOȘÁR s. m. v. metocar.

Intrare: metocar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metocar
  • metocarul
  • metocaru‑
plural
  • metocari
  • metocarii
genitiv-dativ singular
  • metocar
  • metocarului
plural
  • metocari
  • metocarilor
vocativ singular
  • metocarule
  • metocare
plural
  • metocarilor
metoșar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metocar, metocarisubstantiv masculin

  • 1. Călugăr care are în grija lui un metoc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I se dă slujba de metocar, adică îngrijitor al caselor pe care mănăstirea le are în București. STĂNOIU, C. I. 8. DLRLC
etimologie:
  • Metoc + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.