opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

metisare sf [At: CONTEMP. 1948, nr.106, 9/2 / Pl: ~sări / E: metisa] Metisaj.

METISARE s.f. Acțiunea de a metisa și rezultatul ei; metisaj; metisație. [< metisa].

metisa vt [At: DLR / Pzi: ~sez / E: fr metisser] (C. i. animale de rase diferite) A încrucișa.

METISA vb. I. tr. A încrucișa două rase de animale sau de plante; a corci. [< fr. métisser].

METISA vb. tr. a încrucișa indivizi (animale sau plante) de rase sau soiuri diferite. (< fr. métisser)

metisa vb. I A încrucișa indivizi din rase diferite, a corci ◊ „Cât despre eventualitatea, la noi, a unei sinucideri ministeriale, nici poveste: românii (fie și în cazul că sunt metisați cu ucrainieni) nu sunt franțuji.” R.lit. 21/93 p. 24 (din fr. métisser; DN3)

Ortografice DOOM

metisare s. f., pl. metisări

metisa vb., ind. prez. 3 sg. metisează

Sinonime

METISA vb. v. încrucișa.

metisa vb. v. ÎNCRUCIȘA.

Tezaur

METISÁRE s. f. Acțiunea de a m e t i s a; metisaj. Este de mare importanță de a observa următoarele reguli la metisare: a se alege pentru rasa locală o altă rasă care să o amelioreze. CONTEMP. 1 948, nr. 106, 9/2. - Pl.: metisări. – V. metisa.

METISA vb. I. Tranz. (Complementul indică animale de rase diferite) A încrucișa; (regional) a mistrița. - Prez. ind.: metisez. – Din fr. métisser.

Intrare: metisare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metisare
  • metisarea
plural
  • metisări
  • metisările
genitiv-dativ singular
  • metisări
  • metisării
plural
  • metisări
  • metisărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: metisa
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • metisa
  • metisare
  • metisat
  • metisatu‑
  • metisând
  • metisându‑
 singular plural
  • metisează
  • metisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • metisez
 (să)
  • metisez
  • metisam
  • metisai
  • metisasem
a II-a (tu)
  • metisezi
 (să)
  • metisezi
  • metisai
  • metisași
  • metisaseși
a III-a (el, ea)
  • metisează
 (să)
  • metiseze
  • metisa
  • metisă
  • metisase
plural I (noi)
  • metisăm
 (să)
  • metisăm
  • metisam
  • metisarăm
  • metisaserăm
  • metisasem
a II-a (voi)
  • metisați
 (să)
  • metisați
  • metisați
  • metisarăți
  • metisaserăți
  • metisaseți
a III-a (ei, ele)
  • metisează
 (să)
  • metiseze
  • metisau
  • metisară
  • metisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

metisare, metisărisubstantiv feminin

etimologie:
  • metisa DN

metisa, metisezverb

  • 1. A încrucișa două rase de animale sau de plante. DN DCR2
    sinonime: corci încrucișa
    • format_quote Cât despre eventualitatea, la noi, a unei sinucideri ministeriale, nici poveste: românii (fie și în cazul că sunt metisați cu ucrainieni) nu sunt franțuji. R.lit. 21/93 p. 24. DCR2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.