3 intrări

17 definiții

metis, ~ă [At: AR (1829), 562/18 / V: (2) ~tiș sm / Pl: ~iși, ~e / E: fr métis] 1 sm Animal provenit din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite Și: corcitură Vz hibrid. 2 smf Persoană născută dintr-o indiană din America și un bărbat alb sau dintr-o femeie albă și un indian din America Și: creol. 3 smf Mulatru. 4-5 a Format din metiși (2-3).

METÍS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Descendent provenit din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adjectival) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.

METÍS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. 1. Persoană provenită din căsătoriile a doi indivizi de rase diferite. 2. (Și adj.) Animal sau plantă provenite din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. – Din fr. métis.

METÍS, -Ă, metiși, -se, s. m. și f. Persoană născută dintr-un tată alb și o indiană (din America) sau dintr-o mama albă și un indian. ♦ Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; corcitură, hibrid. Ereditatea metișilor... în special la prima generație, de obicei, nu e stabilă și cedează ușor condițiunilor de viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 106, 9/2.

metís s. m., pl. metíși

METÍS, -Ă s.m. și f. 1. Individ născut dintr-o albă și un indian sau dintr-un alb și o indiană. 2. (Biol.) Animal sau plantă provenind din încrucișarea a doi indivizi de rase sau de specii diferite; hibrid. [< fr. métis, sp. metiz, cf. lat. mixtus – amestecat].

METÍS, -Ă s. m. f. 1. individ din rase diferite. 2. (biol.) hibrid rezultat din încrucișarea a doi indivizi de rase diferite. (< fr. métis)

METÍS ~și m. 1) Persoană care provine din căsătoria a doi indivizi de rase diferite (de obicei dintre albi și negri). 2) Organism (animal sau vegetal) provenit din încrucișarea a două specii diferite; corcitură; hibrid; bastard. /<fr. métis

metis a. și. m. 1. născut dintr’un om alb și o indigenă americană sau viceversa; 2. provenit din doi indivizi de specii diferite, vorbind de animale sau plante.

*metís, -ă adj. (fr. métis, d. lat. mĭxticius, de unde vine și it. mestizio, mestizzo, meliccio și sp. mestiz, corcit. V. mestricĭon). Mestricĭon, corcit (maĭ ales vorbind de populațiunile din America).

metísă s. f., g.-d. art. metísei; pl. metíse


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

METIS s. (BIOL.) bastard, corcitură, (reg.) corci. (~ este planta sau animalul rezultat din încrucișarea a două specii diferite.)

Metis, fiica lui Oceanus și a lui Tethys și prima soție a lui Zeus. Cu ajutorul ei, Zeus l-a silit pe Cronus să-și verse înapoi copiii înghițiți (v. și Cronus). Fiindcă i se prezisese că avea să fie detronat de copilul pe care i-l va naște Metis, Zeus a înghițit-o la rîndu-i pe Metis, care era însărcinată. La împlinirea termenului, din capul cerescului părinte s-a născut Athena (v. și Athena).

metísă s. f., g.-d. art. metísei; pl. metíse

Intrare: metis (adj.)
metis adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metis
  • metisul
  • metisu‑
  • meti
  • metisa
plural
  • metiși
  • metișii
  • metise
  • metisele
genitiv-dativ singular
  • metis
  • metisului
  • metise
  • metisei
plural
  • metiși
  • metișilor
  • metise
  • metiselor
vocativ singular
plural
Intrare: metis (s.m.)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metis
  • metisul
  • metisu‑
plural
  • metiși
  • metișii
genitiv-dativ singular
  • metis
  • metisului
plural
  • metiși
  • metișilor
vocativ singular
plural
Intrare: metiș
metiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)