meteoric, ~ă a [At: STAMATI, D. / P: ~te-o~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr météorique] 1-4 Meteorologic (1-4). 5 (Îs) Corp ~ Corpuscul cosmic care produce meteorul (2). 6 (Îas) Meteorit. 7 Care aparține meteoriților. 8 Care are structura meteoriților. 9 Care privește meteoriții.

METEORIC, -Ă, meteorici, -e, adj. Caracteristic meteorilor, ca meteorii, care provine dintr-un meteor; care se ivește pe neașteptate și produce uimire. Bălcescu a fost singurul care, în scurtul răstimp al trecerii lui meteorice printre romîni, a ales și s-a menținut pe calea justă. SADOVEANU, E. 54. Cu toată impresia de noutate pe care ne-o sugerează scrisul lui Arghezi, el nu alcătuiește o apariție meteorică a literaturii noastre. VIANU, A. P. 265.

METEORIC, -Ă adj. Al meteorilor, provenit dintr-un meteor. ♦ (Fig.) Care se ivește pe neașteptate; uimitor; trecător, efemer. [Pron. -te-o-. / < fr. météorique].

METEORIC, -Ă adj. 1. referitor la meteori, din meteori. ♦ apă ~ă = apă provenită din precipitații atmosferice. 2. (fig.) care se ivește pe neașteptate; trecător, efemer. (< fr. météorique)

METEORIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de meteori; propriu meteorilor. Apă ~că. 2) Care apare pe neașteptate și dispare repede; cu apariție bruscă și dispariție rapidă. [Sil. -te-o-] /<fr. météorique

*meteóric, -ă adj. (d. meteor). Relativ la meteore. Petre meteorice, aerolițĭ.

meteoric (desp. -te-o-) adj. m., pl. meteorici; f. meteorică, pl. meteorice

meteoric (-te-o-) adj. m., pl. meteorici; f. meteorică, pl. meteorice

meteoric adj. m. (sil. -te-o-), pl. meteorici; f. sg. meteorică, pl. meteorice

meteoric, (engl.= meteoric) de origine exogenă; frecvent, termenul se referă la apele existente la supr. scoarței (din râuri, mări, oceane, apa atmosferică) și care pot circula descendent în scoarță; uneori, se folosește pentru procese care se desfășoară sub impulsul energiilor externe (Soare, atmosferă). V. și juvenil.

METEÓRIC, -Ă adj. Care aparține fenomenelor atmosferice, care privește aceste fenomene ; care provine din meteori. Cf. m e t e o r o l o g i c. Cf. STAMATI, D., POLIZU, ANTONESCU, D., PROT.-POP., N. D., PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Aceasta face ca apele meteorice să se infiltreze, micșorîndu-se astfel acțiunea lor de distrugere la suprafață, ONCESCU, G. 14. ◊ Corp meteoric = corpuscul cosmic care produce meteorul ; meteorit. Corpurile meteorice mari produc fenomenul luminos de mare efect numit bolid. LTR² XI, 58. ♦ Care aparține meteoriților sau are structura lor; care privește meteoriții. Fier teluric să află în feliurite părți a pămîntului, iar fier meteoric în pietre meteorice. J. CIHAC, I. N. 422/5. Fierul meteoric. . . ce se găsește în aerolitele sau meteoritele, sfărîmături de planete, ce cad pe pămînt. MURGOCI-LUDWIG, M. 60, cf. MARCOVICI, CH. 194. ◊ Fig. (Cú aluzie la strălucirea, la durata efemeră și la rapiditatea mișcării mereorilor) O dureroasă anxietate îi provocau clienții necunoscuți și meteorici. C. PETRESCU, O. P. I, 153. Nu mai poate fi vorba de scriitori meteorici. V. ROM. noiembrie 1 953, 327. Trecerea meteorică a avioanelor supersonice. ib. februarie 1960, 148. – Pronunțat: -te-o-. – Pl.: meteorici, -ce. – Din fr. météorique.