13 definiții pentru meteor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

meteor sm [At: AMFILOHIE, G. F. 151v/6 / V: (înv) ~a (Pl: ~re), (Pl: ~oare) sf / P: ~te-or / Pl: ~i, (îvr, sn) ~uri / E: it meteora, ngr μετέωρος, fr météore, ger Meteor] 1 Fenomen atmosferic. 2 (Spc) Fenomen care constă în apariția pe bolta cerească a unui punct luminos, reprezentând un corpuscul cosmic pătruns în atmosfera terestră, care se mișcă foarte repede Si: (înv) arătare. 3 (Ccr) Meteorit.

METEÓR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică. 2. Fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. [Pr.: -te-or] – Din it. meteora, ngr. metéoron, fr. météore, germ. Meteor.

METEÓR, meteori, s. m. 1. Fenomen atmosferic de natură apoasă, electrică sau optică. 2. Fenomen care constă în apariția, pe bolta cerească, a unui punct luminos (reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră) care se mișcă cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. [Pr.: -te-or] – Din it. meteora, ngr. metéoron, fr. météore, germ. Meteor.

METEÓR, meteori, s. m. 1. Nume generic dat fenomenelor meteorologice electrice, luminoase, de condensare a vaporilor de apă etc., care se produc în atmosferă. (Poetic) Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori Scuturînd din a lor poale lungi și răpizi meteori. ALECSANDRI, P. III 30. 2. (Impropriu) Meteorit, bolid. Ades l-a mea suflare un meteor se vede (Lucire minciunoasă în care lumea crede!). NEGRUZZI, S. II 134. – Pronunțat: -te-or.

METEÓR s.m. 1. Nume dat fenomenelor meteorologice (fulgere, trăsnete, ploaie, rouă etc.). 2. Punct luminos care apare noaptea pe cer și se deplasează cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. 3. Telegramă care conține date meteorologice. [Pron. -te-or. / < fr. météore, it. meteora, germ. Meteor, cf. gr. meteoros – prezent în aer].

METEÓR1 s. m. 1. fenomen meteorologic (fulger, trăsnet, ploaie, rouă). 2. punct luminos care apare noaptea pe cer și se deplasează cu mare viteză, lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp; stea căzătoare. 3. telegramă care conține date meteorologice. (< fr. météore, germ. Meteor, gr. meteoron)

METEÓR ~i m. 1) Fenomen care se produce în atmosfera terestră (fulger, trăsnet, ploaie etc.). 2) Corp ceresc care, traversând atmosfera terestră, produce o dâră de lumină de scurtă durată; stea căzătoare. [Sil. -te-or] /<it. meteora, fr. météore, germ. Meteor

meteor m. 1. orice fenomen ce se produce în atmosferă (vânt, ploaie, trăsnet, curcubeu): cerul scuturând din a lui ploaie lungi și repezi meteori AL. fig. o bombă, al morții meteor AL.; 2. fig. persoană cu un renume strălucit dar trecător.

*meteór m. și n., pl. e (vgr. metéoron, d. metá, după, și aeíro, rîdic, înalț). Orĭ-ce fenomen natural care se petrece în aer, ca tunetu, fulgeru, ploaĭa, zăpada, curcubeu, grindina, aurora boreală, aerolitele ș. a. Fig. Persoană saŭ lucru de o strălucire vie, subită și trecătoare: Napoleon a fost un meteor în istorie.

METEOR2(O)- elem. „fenomen atmosferic”, „meteorologic”. (< fr. météor/o/-, cf. gr. meteoros)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meteór (-te-or) s. m., pl. meteóri

meteór s. m. (sil. -te-or), pl. meteóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METEÓR s. (ASTRON.) stea căzătoare, (înv.) arătare.

METEOR s. (ASTRON.) stea căzătoare, (înv.) arătare.

Intrare: meteor
  • silabație: -te-or
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meteor
  • meteorul
  • meteoru‑
plural
  • meteori
  • meteorii
genitiv-dativ singular
  • meteor
  • meteorului
plural
  • meteori
  • meteorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)