10 definiții pentru metan

school Articole pe această temă:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METÁN s. n. Gaz din grupa hidrocarburilor, fără culoare și fără miros, care arde în aer cu flacără albăstruie și care se formează din materia organică în descompunere. – Din fr. méthane.

METÁN s. n. Gaz din grupa hidrocarburilor, fără culoare și fără miros, care arde în aer cu flacără albăstruie și care se formează din materia organică în descompunere. – Din fr. méthane.

metan sn [At: SĂM. VI, 388 / E: fr méthane] (Șîs gaz ~) Gaz combustibil din grupa hidrocarburilor, fără culoare și fără miros, care se formează din materia organică în descompunere.

METÁN s. m. Gaz inflamabil din grupa hidrocarburilor, fără culoare și fără miros, care se formează din materia organică în descompunere; este întrebuințat drept combustibil în industria chimică. ◊ Gaz metan = gaz natural, de obicei amestecat cu alte substanțe, care emană din pămînt în regiunile vulcanice, petrolifere sau mlăștinoase și care, captat prin conducte, este întrebuințat drept combustibil; gazul bălților.

METÁN s.n. Gaz combustibil, inodor și incolor, format dintr-o hidrocarbură aciclică, care emană din pământ în regiunile vulcanice, petrolifere sau mlăștinoase; gaz metan. [< fr. méthane].

METÁN s. n. hidrocarbură aciclică, gaz combustibil, inodor și incolor, care emană din pământ în regiunile vulcanice, petrolifere, mlăștinoase. (< fr. méthane)

METÁN n. Gaz incolor și inodor, inflamabil, folosit drept combustibil și ca materie primă în industria chimică. /<fr. méthane

*metán n. (d. aceĭașĭ răd. cu metil). Chim. Idrocarbură de idrogen (CH4) care se prezentă supt forma unuĭ gaz incolor, inodor și insipid cu o densitate de 0,559 (decĭ de 8 orĭ maĭ greŭ de cît idrogenu). Arde în aer cu o flacără albăstruĭe și se licheface supt 300 de atmosfere la -20°. El ĭese din materiile în putrefacțiune și formează periculosu gaz exploziv din minele de cărbunĭ numit fr. grisou. A fost descoperit de Volta în gazu bălților la 1778. Metan triclorat, cloroform. Metan triĭodat, ĭodoform.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METÁN (< fr. {i}) s. n. Hidrocarbură saturată aciclică. Gaz incolor și inodor care arde în aer cu flacără albăstruie. Se degajă din materiile organice în putrefacție și constituie grizu în minele de cărbuni. Este întrebuințat drept combustibil gazos cu putere calorică mare și la fabricarea negrului de fum. În industria petrochimică, gazul metan este valorificat prin chimizare, pentru obținerea amoniacului, acetilenei, acidului cianhidric, metanolului, aldehidei formice.

Intrare: metan
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metan
  • metanul
  • metanu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • metan
  • metanului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metan

  • 1. Gaz din grupa hidrocarburilor, fără culoare și fără miros, care arde în aer cu flacără albăstruie și care se formează din materia organică în descompunere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Gaz metan = gaz natural, de obicei amestecat cu alte substanțe, care emană din pământ în regiunile vulcanice, petrolifere sau mlăștinoase și care, captat prin conducte, este întrebuințat drept combustibil; gazul bălților.
      surse: DLRLC

etimologie: