METALOGRAFIE s. f. 1. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor și cu legătura dintre proprietățile și structurile acestora. 2. Procedeu de tipar înalt care folosește clișee din foi de metal gravate cu dalta. – Din fr. métallographie.

metalografie sf [At: VALIAN, V. / Pl: ~ii / E: fr métallographie] 1 Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor, precum și cu legătura dintre proprietățile și structurile lor. 2 Procedeu de tipar care folosește clișee din foi de metal gravate cu dalta Si: metalotipie (1). 3 Tipar obținut prin metalografie (2) Si: metalotipie (2).

METALOGRAFIE s. f. 1. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor și cu legătura dintre proprietățile și structurile acestora. 2. Procedeu de tipar care folosește clișee din foi de metal gravate cu dalta. – Din fr. métallographie.

METALOGRAFIE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor cît și cu legătura dintre proprietățile și structurile acestora.

METALOGRAFIE s.f. 1. Ramură a metalurgiei care studiază structura metalelor și aliajelor. 2. (Poligr.) Procedeu de tipar înalt care folosește metalogravura; tipar astfel obținut; metalotipie. [Gen. -iei. / < fr. métallographie, cf. lat. metallum – metal, gr. graphein – a descrie].

METALOGRAFIE s. f. 1. ramură a metalurgiei care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor. 2. procedeu de tipar înalt care folosește metalogravura; tiparul obținut; metalotipie. (< fr. métallographie)

METALOGRAFIE f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul componenței și structurii metalelor și a aliajelor. /<fr. métallographie

*metalografíe f. (metal și grafie). Știința metalelor.

* METALOGRAFE sf. 🗺 1 Descrierea metalelor ¶ 2 Știința care tratează despre metale [fr.].

metalografie (desp. -lo-gra-) s. f., art. metalografia, g.-d. metalografii, art. metalografiei

metalografie (-lo-gra-) s. f., art. metalografia, g.-d. metalografii, art. metalografiei

metalografie s. f. (sil. -gra-), art. metalografia, g.-d. metalografii, art. metalografiei

METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie₁), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.

metalografie s.f. (tipogr.) metalotipie. Metalografia este un procedeu de tipar care folosește clișee din foi de metal gravate cu dalta.

METALOGRAFÍE s. f. Ramură a metalurgiei care se ocupă cu studiul structurii metalelor și a aliajelor, precum și cu legătura dintre proprietățile și structurile lor. Cf. VALIAN, V., NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. - Din fr. métallographie.