6 definiții pentru metalocromie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
METALOCROMIE s. f. (Tehn.) Arta de a colora suprafața metalelor. – Din fr. métallochromie.
METALOCROMIE s. f. (Tehn.) Arta de a colora suprafața metalelor. – Din fr. métallochromie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
metalocromie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr métallochromie] (Teh) Artă de a colora suprafața metalelor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METALOCROMIE s.f. Arta de a colora suprafața metalelor. [Gen. -iei. / < fr. métallochromie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
METALOCROMIE s. f. tehnică a colorării suprafețelor metalice. (< fr. métallochromie)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
metalocromie s. f., g.-d. art. metalocromiei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
metalocromiesubstantiv feminin
- 1. Arta de a colora suprafața metalelor. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- métallochromie DEX '09 DEX '98 DN