6 definiții pentru metalocromie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METALOCROMÍE s. f. (Tehn.) Arta de a colora suprafața metalelor. – Din fr. métallochromie.

METALOCROMÍE s. f. (Tehn.) Arta de a colora suprafața metalelor. – Din fr. métallochromie.

metalocromie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr métallochromie] (Teh) Artă de a colora suprafața metalelor.

METALOCROMÍE s.f. Arta de a colora suprafața metalelor. [Gen. -iei. / < fr. métallochromie].

METALOCROMÍE s. f. tehnică a colorării suprafețelor metalice. (< fr. métallochromie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metalocromíe s. f., g.-d. art. metalocromíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-.~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.

Intrare: metalocromie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metalocromie
  • metalocromia
plural
genitiv-dativ singular
  • metalocromii
  • metalocromiei
plural
vocativ singular
plural

metalocromie

  • 1. tehnică Arta de a colora suprafața metalelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: